Nu am inclus nici o dovadă în raportul nostru - și mă refer la NSA, FBI și CIA, care, împreună cu oficiul meu de director al comunității de informații, au participat la redactare – că a existat vreo urmă de dovadă a unei asocieri între membrii echipei de campanie a lui Trump și Rusia. Nu există o astfel de dovadă inclusă în raportul nostru.”
Declarația îi aparține lui James Clapper, fost director al National Intelligence în administrația Obama, și a fost făcută la NBC, pe 5 martie.
Directorul National Intelligence conduce și coordonează toate cele 16 agenții de informații americane.
Realizatorul emisiunii „Meet the Press”, Chuck Todd, a insistat: „Înțeleg asta, dar asemenea dovezi există?”. Clapper a răspuns sec: „După știința mea, nu”.
Luni, 8 mai, James Clapper a fost audiat în Congresul american în legătură cu presupusa implicare a Rusiei în alegerile din Statele Unite. El a fost întrebat de senatorul Lindsey Graham dacă situația era aceeași (adică în continuare nu există dovezi), iar Clapper a răspuns răspicat: „Da”.
Au trecut mai bine de o sută de zile de la instalarea noii administrații americane și, în ciuda acestor declarații fără echivoc despre lipsa celei mai mici dovezi, presa continuă cu îndărătnicie să-i atârne de coadă lui Trump tinicheaua complicității cu Putin.
Cu doar trei zile înainte de audierea lui Clapper în Congres, vineri, 5 mai, Donald Trump a semnat legea bugetului consolidat al Statelor Unite, prin care Ucrainei i se alocă un ajutor de nu mai puțin de 560 de milioane de dolari. Un nivel egal celui din bugetul pe 2016. Deci Trump este la fel de pro-Putin ca și predecesorul său.
Legea bugetului semnată de Trump conține însă și o prevedere pe care Obama nu a îndrăznit niciodată să o adauge: Abhazia și Osetia de Sud sunt menționate în mod explicit drept „Russian-occupied Georgian territories” („teritorii georgiene ocupate de Rusia”). Documentul interzice orice finanțări care ar putea fi utilizate pentru a sprijini „ocupația rusă”.
În urma unui război zonal, în care trupele ruse au intervenit în forță, cele două regiuni componente ale Georgiei au fost recunoscute de regimul de la Moscova ca „state independente” în 2008, așadar cu șase ani înainte de anexarea Crimeii. La conducerea lor au fost instalate regimuri- marionetă ale Kremlinului.
Reacția comunității internaționale față de această anexare militară a Rusiei a fost incredibil de anemică, mai degrabă o burzuluială de fațadă după grosolana invazie: era perioada idilică dintre Moscova și Occident.
Când scenariul din Abhazia și Osetia s-a repetat la indigo în Crimeea (semn că în laboratoarele KGB scenariile erau demult pregătite), riposta Occidentului a fost mult mai agresivă, atrăgând șiruri de sancțiuni economice la adresa regimului Putin.
Dar, spre disperarea sa, deși victimă a unei tâlhării internaționale similare, Georgia a continuat să fie omisă de Occident, în ciuda orientării sale și a insistentelor sale declarații pro-Vest. Pasămite, revoluția de la Kiev a fost mai portocalie decât cea de la Tbilisi.
Menționarea Abhaziei și Osetiei de Sud în legea bugetului Statelor Unite, alături de Crimeea, ca „teritorii ocupate de Rusia” este un fapt de o importanță crucială și reprezintă o lovitură diplomatică usturătoare dată Kremlinului de administrația Trump.
După trei zile de la aceste eveniment istoric, pe 8 mai, premierul Georgiei, Giorgi Kvirikashvili, a fost primit la Casa Albă. Acesta a avut o întrevedere „cu ușile închise” cu vicepreședintele Mike Pence, care, potrivit comunicatului oficial, a subliniat „angajamentul administrației pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei”.
Pentru a nu exista nici un dubiu asupra semnificației acestui șir de gesturi, Donald Trump a ținut în mod special să-l salute personal pe premierul georgian, în ciuda diferenței de rang dintre cei doi.
Orice om normal care citește toate astea și-și mai amintește și de atacul cu rachete Tomahawk de acum o lună asupra unei baze din Siria folosită și de forțele aeriene ruse, nu poate decât să rămână perplex: Trump, omul lui Putin?
Dacă, în ciuda lipsei oricăror dovezi, Putin este cel care întradevăr l-a adus pe Trump la Casa Albă, atunci din două una: ori e masochist, ori e idiot!