Revolta din Biserica Catolică împotriva Papei Francisc se amplifică de la lună la lună. Și nu e vorba numai de derapajele teologice de care conservatorii din Biserică îl acuză pe actualul Suveran Pontif, ci și de agenda politică pro-imigrație pe care Vaticanul o promovează.
Curios, însă, în fruntea fețelor bisericești răsculate se află doi prelați de culoare. După ce cardinalul din Guineea Robert Sarah a denunțat în repetate rânduri pericolul la care se expune civilizația europeană prin încurajarea unei imigrații masive, acum în luptă a intrat și cardinalul Francis Arinze din Nigeria. În vârstă de 86 de ani, cardinal încă din vremea Papei Ioan Paul al II-lea (al cărui sfătuitor de taină a fost), Francis Arinze nu e preocupat, în primul rând, de supraviețuirea civilizației europene, ci de viitorul Africii. Într-un interviu acordat recent publicației „Catholic Herald”, Arinze somează : „Europenii trebuie să înceteze încurajarea plecării tinerilor africani. Africa are nevoie de ei”. „Cel mai bun mod în care țările Europei și Americii pot ajuta Africa nu este să-i încurajeze pe tineri să vină în Europa, gândind că Europa este paradis - un loc unde banii cresc pe copaci, ci ajutând țările de unde provin”, spune Arinze. „Este mult mai bine dacă cineva rămâne în propria țară și lucrează acolo”. „Fiecare guvern trebuie să stabilească cât de mulți oameni poate găzdui. Nu este teorie. Este un fapt", spune cardinalul, care se întreabă: „unde este viitorul tinerilor africani: muncă, viață de familie, cultură, religie? Trebuie să ne gândim la toate acestea. Acceptarea lor fără a le oferi perspective nu este soluția (…). Așadar, acestea sunt aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare atunci când menționăm cuvântul migrant”. Încurajați probabil de riposta fermă pe care cei doi cardinali de culoare o au față de agenda progresistă a Suveranului Pontif, preoții obișnuiți din Europa au prins curaj și denunță și ei tiradele pro-imigrație ale Vaticanului. Potrivit ilgiornale.it, Don Donato Piacentini, preotul paroh din Sora (Frosinone), le-a vorbit deschis credincioșilor veniți să participe la sărbătoarea Sfântului Rocco despre adevăratele îndatoriri ale creștinilor: "Nu trebuie să salvăm oamenii care au telefoane mobile sau lanțuri de aur la gât. Să ne uităm mai întâi la patria noastră". Oricât ar părea de ciudat, cuvintele celor doi prelați catolici dezvăluie o realitate economică pe care elitele pro-imigrație se străduiesc să o treacă sub tăcere. Imigrația are nu numai avantaje, ci și efecte adverse și asupra economiei regiunilor de origine, și asupra nivelului de trai din țările de destinație. Care sunt efectele forței de muncă asupra economiei unei țări care încearcă să ajungă din urmă statele dezvoltate vedem cu toții zi de zi în România, așa că n-am să insist asupra problemei. Dar nici în statele dezvoltate situația nu e mai bună. Iată ce susține, cu argumente extrem de serioase, George J. Borjas, profesor de economie și politici sociale la Harvard Kennedy School, despre ce se întâmplă în Statele Unite ale Americii: ”Imigrația redistribuie bogăția de la cei care concurează cu imigranții (pentru locurile de muncă n.r.) către cei care folosesc imigranți – așadar de la angajat la angajator”. Lucrurile sunt foarte simple- creșterea ofertei de forță de muncă prin imigrație duce la scăderea salariilor (cel puțin în primă fază). Într-un articol publicat pe site-ul Politico în septembrie 2016, George J. Borjas calcula că, pe an, economiile făcute de angajatori la plata salariilor se ridică la o jumătate de trilion de dolari (un trilion reprezintă o mie de miliarde). Evident, imigranții căștigă mai bine decât în țările de origine, dar salariații autohtoni au numai de pierdut. Nu e singurul dezavantaj.
„Imigranții primesc mai multă asistență guvernamentală decât nativii. Costul mai mare al tuturor serviciilor oferite imigranților și impozitele mai mici pe care aceștia le plătesc (pentru că au câștiguri mai mici) creează o gaură fiscală de cel puțin 50 de miliarde de dolari - o povară care cade tot asupra populației autohtone”. Concluzia lui George J. Borjas ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care sprijină politicile pro-imigrație- „Aceste politici nu sunt doar o declarație despre cât de mult ne pasă de imigranți, ci și despre cât de mult ne pasă de un anumit grup de băștinași sau de altul”.