România are probabil treburi mult mai importante de rezolvat, așa că ministrul de Externe Teodor Meleșcanu își va pune semnătura pe Pactul ONU privind imigrația fără nicio încercare, cât de timidă, de a supune subiectul dezbaterii publice. Cum în România specialiștii în drept internațional preferă să păstreze tăcerea asupra subiectului (pe principiul de ce să ne legăm la cap, dacă nu ne doare), mă voi strădui eu să vă prezint câteva dintre analizele făcute de experți în domeniu de la prestigioase universități europene, dar și problemele ridicate de guvernele care au hotărât să nu semneze documentul.
Belgianul Pierre d' Argent, profesor de drept internațional la Universitatea Catolică din Louvain, spune că, deși prevederile acestui pact nu sunt obligatorii pentru țările semnatare, documentul creează un cadru legislativ internațional care ar putea fi folosit de avocați pentru a interpreta spiritul legilor naționale. „Chiar în textul acestui pact se spune că scopul său este de a crea un cadru legal, dar nu obligatoriu, pentru cooperarea internațională în ceea ce privește migrația. Este un instrument politic, nu un tratat internațional. Nu creează nici obligații de drept internațional între state, nici drepturi sau avantaje pentru indivizi”. Pierre d' Argent nu exclude însă posibilitatea ca acest Pact să fie folosit de avocați ca să se ghideze. „Acest pact ar putea fi folosit ca un argument pentru a da un înțeles clar unor prevederi. S-a mai întâmplat în dreptul internațional ca un document care nu este obligatoriu să fie luat ca punct de referință.” În ce-l privește, profesorul german Mathias Herdegen crede că pactul se ocupă de niște probleme care până acum „erau într-o zonă gri din punct de vedere legal” și “dă impresia că statele își asumă obligații”, ceea ce ar putea să ducă la creșterea nivelului migrației, chiar dacă nicio lege nu a fost schimbată. Mult mai tranșant au pus problema guvernele care au ales să nu semneze documentul. Guvernul Ungariei s-a declarat împotriva pactului care, în opinia sa, pune migrația printre drepturile fundamentale ale omului. Premierul ceh Andrej Babis a declarat: ”Nu-mi place că se șterg distincțiile între migrația legală și cea ilegală“. Premierul australian a adoptat o poziție similară, afirmând că pactul încurajează imigrația și îi ajută pe traficanții de oameni. Să nu vă imaginați că acest Pact este o formă goală de conținut, o instituție de justiție grațioasă, așa cum încearcă să ne convingă propaganda globalistă. Este doar un nou pas, poate mai timid decât și-ar fi dorit marii sforari, pe drumul spre desființarea granițelor. Acest document va fi însă folosit încă din prima secundă după adoptare. în primul rând pentru a face imposibilă repatrierea imigranților ilegali. Asta ca să nu mai vorbim de imensul tam-tam pe care îl vor fac presa și ONG-urile cu privire la nerespectarea, nu a obligațiilor, ci a standardelor internaționale în ceea ce privește drepturile imigranților. Și ar mai fi un aspect demn de interes. Citiți cu atenție declarația Angelei Merkel: ”Este în interesul nostru ca țară ca în întreaga lume condițiile pentru refugiați, pe de o parte, și pentru migranți, pe de alta, să fie îmbunătățite... În caz contrar, oamenii vor spune că sunt doar câteva țări în care pot merge...”. E un mesaj clar la adresa liderilor AfD: vedeți-vă de treabă, și nu mai combateți pactul. E în interesul nostru ca migranții să se îndrepte și spre alte țări!”