Cum ne-a demonstrat Mircea Diaconu că 50 de ani de comunism nu se pot șterge în 25 de ani de libertate UPDATE

Silviu Brucan a fost naiv când a crezut că în 20 de ani România se va putea trata de cancerul comunismului, pentru a renaște într-o democrație veritabilă. Cazul Mircea Diaconu ne demonstrează că 50 de ani de manipulare comunistă lasă urme imposibil de șters din mentalitatea unor întregi generații. 25 de ani de libertate nu eu fost suficienți.

Candidatura lui Mircea Diaconu pentru Parlamentul European va fi tranșată în instanță, dacă cineva o va contesta la Tribunalul București. Doar un personaj în scenariul lui Felix

Biroul Electoral Central a făcut public faptul că analizează doar aspectele ”tehnice” ale dosarului de candidatură depus de ”independentul” Mircea Diaconu. Independent în ghilimele pentru că această candidatură este, de fapt, un produs 100 Felix. Fără propaganda varanului, Diaconu nu exista ca om politic și candidat controversat.

Cu mijloacele folosite eficient și de propaganda comunistă, în cei 50 de ani de dictatură, varanul a reușit să miște din case 125.000 de români care nu știu sau nu vor să înțeleagă principii elementare, fără care nu poate exista o democrație.

Este aproape cert că Agenția Națională de Integritate va contesta această candidatură. Instituția a depus deja o informare la BEC și e firesc să urmărească acest caz până la capăt. În final tot Justiția, care l-a declarat incompatibil pe Mircea Diaconu și i-a impus interdicția de a ocupa funcții eligibile timp de trei ani, este cea care va decide și soarta acestei candidaturi. Rolul naivului e jucat cu mult tupeu

Jucând senin rolul omului simplu care luptă cu sistemul ticăloșit, Mircea Diaconu declară acum că se va supune deciziei Justiției, ignorând cu tupeu faptul că încă este sub incidența unei sentințe definitive prin care aceeași Justiție l-a declarat incompatibil și i-a interzis să ocupe funcții alese timp de trei ani.

Dacă era corect și respecta Justiția, Mircea Diaconu își asuma sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție. Nu se apuca să joace noul rol în scenariul scris de varanul Felix, aștepta să-i expire termenul de interdicție și apoi candida unde voia.

Fenomenul expus de cazul Diaconu

Faptul că 125.000 de oameni sar să semneze pentru un politician care încalcă o sentință a Justiției este problema reală din spatele spectacolului în care joacă Diaconu, pe scena lui Felix.   După cinci ani de la expirarea termenului de două decenii în care Silviu Brucan spunea că România devine o democrație, sute de mii de români participă la o acțiune pentru susținerea unui politician care calcă în picioare o decizie a celei mai înalte instanțe din țară. Un politician care i-a furat și a încălcat legea, pentru că despre asta e vorba în definitiv și la urma urmei.

Imaginea reală a lui Mircea Diaconu

Diaconu cunoștea prevederile legii care îi interzicea să ocupe două funcții plătite din bani publici, în același timp. Nu a vrut să renunțe la una dintre ele așa cum îi cerea legea. A crezut că va păcăli sistemul dacă spune, cu tupeu și naivitate bine jucată, că  el a cerut opinia juriștilor de la Senat și ei i-au spus ca e ok. Nu i-a reușit șmecheria, a fost judecat și are o sentință a Justiției, sentință pe care a sfidat-o prin candidatura depusă zilele acestea.

Faptul că sunt 125.000 de români care au susținut acest politician este realitatea ce demonstrează că, după 25 de ani de la Revoluție, democrația nu e instalată în România pentru că prea mulți români nu știu sau nu vor să înțeleagă principii de care depinde existenta democrației. Forța Justiției, independența ei și respectarea deciziilor ei sunt elemente fără care nu poate exista democrație. Prea mulți români sunt prea ușor de manipulat

Nu doar cazul Diaconu ne demonstrează că prea mulți români au probleme grave de mentalitate și nu pricep democrația. Susținerea publică pentru personaje ca Becali sau Gică Popescu este produsă de același tip de mentalitate. Aleșii locali votați, deși fuseseră condamnați, sunt alte exemple elocvente pentru acest tip de mentalitate.

Avem sute de mii de români care sunt ușor de manipulat, exact ca în perioada comunistă, pentru că nu pricep ce înseamnă democrația și pe ce se bazează ea. Mai grav este că un număr atât de mare de oameni reacționează ca o turmă la propagandă, exact ca în perioada comunistă, fără să-și pună întrebări simple, de bun simț.

Semne de întrebare simple

Dacă Diaconu a fost plătit de mine ca senator dar și ca director de teatru, unde a chiulit? Nu putea să fie în două locuri in același timp, deci de undeva a luat banii mei degeaba. M-a furat și eu să îl susțin? Legea îi interzicea să facă asta, ce fel de om e  dacă a sfidat-o? Justiția l-a condamnat, de ce nu respecta decizia instanței? Pentru ce să susțin pe unul care face așa ceva?

Daca primarul orașului meu e condamnat pentru ca a furat din banii mei, pentru ce sa îl votez iar?

Ce om normal ar da cheia casei lui hoțului condamnat pentru că i-a spart  ușa și i-a furat lucrurile de valoare?

Lista poate continua cu toate întrebările banale pe care și le pune orice om normal, cu minimă inteligență, daca stă să gândească puțin fiecare caz în parte.

Nu se vor schimba niciodată

Din păcate pentru viitorul nostru există încă sute de mii de români care refuză să gândească, pentru că așa i-a învățat comunismul și acceptă să susțină personaje din cele mai perverse. Aceste personaje sunt cauza sărăciei și lipsei de civilizație care ne afectează pe toți.  Dacă nu s-au schimbat în 25 de ani, nu se vor schimba niciodată.

A doua mare problemă a României este că sutele de mii de români rămași prizonieri ai acestei mentalități sunt foarte disciplinați electoral și reprezintă o masă de manevră foarte eficientă de care se folosesc cei care au tot interesul să blocheze civilizarea României. Așa își conservă privilegiile, așa se îmbogățesc și așa pot să evite momentul în care sunt trași la răspundere pentru hoțiile comise. Turma decide și pentru noi

Suntem în fața unui cerc vicios. El va înceta să producă efecte atât de grave când se vor implica la fel de activ și eficient toți românii care nu sunt în categoria celor ușor manipulabili. Mulți dintre ei se declară scârbiți de politică și refuză să se implice în luarea deciziilor electorale.

Acesta este motivul pentru care turma încă decide în România.

Lucrurile se vor schimba abia atunci când toți cei  imuni la manipulări comunistoide vor decide să determine ei deciziile și să nu mai lase ceva atât de important la cheremul unei generații incapabile să gândească democratic și să-și schimbe mentalitatea.

La 25 de ani de la Revoluție nu am ajuns în acel moment. UPDATE Am constatat că este foarte aprinsă discuția între cititori, în zona de comentarii. Am fost nevoit să moderez mai multe mesaje destul de agresive. Interesant este că aceste mesaje îmi confirmă faptul că propaganda toxică produce stări vecine cu fanatismul religios.

Dincolo de asta, unii cititori au fost ușor nelămuriți de ce am ales să spun 50 de ani de comunism. E simplu: 1946 - 1996. Pentru că, în opinia mea, comunismul nu a căzut în Romania, în 1989. Scăpam de comunism atunci dacă se aplicau principiile din Proclamația de la Timișoara.

Tovarășul Iliescu a mai ținut comunismul câțiva ani buni în comă indusă cu gândul la o viitoare recuperare. Și-a exprimat chiar intenția în primul discurs public de la TVR, cand ne-a vorbit inflacarat despre ”nobilele idealuri”. <iframe src="//www.youtube.com/embed/rMnUyvPSqtw" frameborder="0" height="465" width="620"></iframe> Din multe puncte de vedere nu e nici acum îngropat comunismul în Romania și din pricina asta ne bântuie ca un strigoim, în fiecare zi. Talibanii diaconiști sunt un astfel de episod cu fantome care răcnesc isterizate când le pui în fața unui adevăr simplu.