Azi e Joia Mare, iar eu simt că trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a deschis drumuri spre niște Oameni care știu să salveze vieți după ultimele noutăți medicale din lume. Mi se pare că cel mai potrivit mesaj de recunoștință către Tatăl Ceresc este să împărtășesc semenilor mei un pic din povestea pe care o traversez de o bună bucată de vreme, să dezvălui numele unor medici români care, nu doar că știu meserie la standarde de top, ci sunt de-a dreptul îndrăgostiți de ceea ce fac pentru pacienții lor. Sunt medici optimiști, care te pregătesc psihologic pentru viață, nu pentru moarte. Și sunt aici, în România!
Nu-i nevoie de credite imense la bancă sau împrumuturi majore la prieteni ca să ajungi la Viena sau în alte clinici din Europa ca să faci tratament modern împotriva cancerului. Sunt situații, care țin mai mult de chirurgie fiindcă nu avem în spitale aparatură de ultimă generație, când este nevoie ca pacientul să aibă și „a doua opinie” de la un medic specialist din străinătate. Chirurgia este costisitoare, iar medicii noștri n-au avut prea mulți posibilitatea unor specializări cu metode inovatoare. Dar chiar și așa, mulți fac minuni în condițiile unor spitale de stat precare.
În povestea mea, am să pun accentul pe tratamentul oncologic care asigură supraviețuirea pacientului. De data aceasta nu am mai căutat informații ca să ajut niște copii bolnavi de cancer, nu am mai făcut investigații jurnalistice în sistemul sanitar, ci eu am devenit subiect, „cobai” în niște „laboratoare” medicale, dar care m-au readus înapoi în redacție, lângă colegii iubiți care au fost alături de mine și de familia mea. Ei, jurnaliștii din redacțiile Evenimentul zilei, Click!, Adevărul, Ringier-Libertatea știu cel mai bine cum am urcat treaptă cu treaptă scara sănătății pentru ca acum să redevin omul pe care-l știau.
Ieri, 4 aprilie, am împlinit un an de la marea încercare a vieții: scoaterea unei tumori gigant care-mi prinsese ficatul și căile biliare. Am simțit că am noroc din momentul în care, după ce mi s-a spus din multe părți că nu pot fi operată în România, am ajuns să-mi scoată ‚plăcinta” care-mi cuprinsese ficatul cel mai tare profesor doctor chirurg din Europa. Un turc. Profesorul Yaman Tokat. Șansa vieții mele. Nimic programat legat de operație. Putea fi oriunde pe planetă, fiindcă profesorul Tokat participă la congrese, merge în clinici europene și din America unde se fac transplanturi de ficat, predă în facultăți. S-a nimerit să fie în spitalul din Istanbul și mi-a spus că el poate să elimine tumora. Și a făcut-o enorm de bine. El mi-a spus primul că nu trebuie să cred că am o boală incurabilă și că organismul meu nu o să iasă învingător dacă mă voi hrăni doar cu sucuri și verzituri. Proteina nu trebuie să lipsească când ai de a face cu un tratament oncologic.
O săptămână am stat în spitalul Florence. Apoi, au venit ei, românii noștri, doctori super, care au definitivat ceea ce a făcut profesorul Tokat. Nu am cunoscut pe niciunul dintre ei, nu erau mediatizați nici pe net, n-aveam niciun fel de relații despre unde să fac 6 ședințe de citostatice, așa cum mi se recomandase, pentru eliminarea unor mici tumori ce n-au putut fi scoase.
Tratamentul cu citostatic la mine nu a mers. Medicul oncolog era sceptic. Am făcut icter mecanic, cu o bilirubină de 20. Enorm, în condițiile în care această analiză trebuie să aibă 1-1,5. A fost momentul în care pot spune că boala m-a răpus. Nu mai puteam merge. Așa am ajuns la Institutul Clinic Fundeni, pe mâna medicului Doina Hrehoreț, singura femeie chirurg care face transplant de ficat. Mi-a făcut formula de tratament și m-a dat pe mâna unui medic radiolog intervenționist (câți știți că există și o asemenea specialitate?), care efectiv mi-a salvat viața. Dr. Mihai Toma, un tânăr de 34 de ani, specializat în Italia în metode chirurgicale non-invazive, mi-a „reconstruit”, ca să spun așa, căile biliare. El și conf. dr. Doina Hrehoreț m-au ridicat din pat.
Renăscusem, dar trebuia să facem ceva, să dăm noi cu tumoretele alea de pământ, înainte să dea ele cu mine. Fetele mele întrebau în toate părțile despre tratamentul revoluționar, practicat în America – Imunoterapia, căutau soluții.
Telefonul nepotului meu avea să fie o nouă mână întinsă spre viață. O rudă a unui prieten se trata de doi ani la o clinică privată din Craiova de cancer la plămâni, unde făcea imunoterapie
Imunoterapia, la noi acasă
Din septembrie 2017 fac ședințe de imunoterapie la clinica oncologică „Sfântul Nectarie” din Craiova și îmi văd de viața de zi cu zi. Am analizele foarte bune, inclusiv markerii tumorali, iar RMN-ul arată cum s-au spulberat din „bobițele” alea otrăvitoare.
Fac încă „excursii” la Craiova, la medicul primar oncolog Michael Schenker (un sas de 43 de ani, originar din Sibiu) în loc să mă duc la Viena sau prin SUA ca să fac imunoterapie pe bani mulți. Substanțele perfuzabile și medicamentele oncologice sunt aceleași, și în România și în clinicile din străinătate, iar medicii cinstiți îți indică de ce gratuități beneficiezi ca pacient, în ce programe poți fi inclus.
Am cunoscut o mulțime de oameni la Centrul Oncologic Sf. Nectarie, bolnavi de tot felul, veniți din toate zonele țării. I-am privit și ascultat mereu ca un ziarist. Deformație profesională. Dar au niște povești zguduitoare, pe care acum le spun cu o detașare și un optimism senzațional. Știu „secretul”. Sunt așa pentru că asistentele și întreaga echipă de medici de acolo îi tratează pe bolnavi ca pe prietenii lor, le știu istoricul bolii, le știu familiile, hachițele și mai ales suferința.
Este promovat intens turismul medical, dar nu sunt descoperiți medicii români de top
Sunt absolut convinsă că 90% dintre pacienții doctorului Michael Schenker nu-și permit nici măcar un drum până în Austria, Germania, Franța, Italia sau Israel, nicidecum să suporte un tratament lung și costisitor, cum e cel oncologic. Știți unde este hiba? În comunicare și mediatizare. Pentru descoperirea medicilor români, a clinicilor din țară unde se tratează cancerul se face prea puțin.
Toți știm de IOB sau Spitalul Fundeni, unde condițiile nu sunt tocmai bune. Cauzele sunt multiple și s-a scris mult despre acest subiect. Puțini știu, însă, despre alte unități sanitare și, mai ales, despre trialurile clinice oncologice.
Am să vă spun ce am aflat eu, ca jurnalist și pacient.
În ultimii aproape 4 ani, la Centrul Sf. Nectarie, echipa medicală a tratat cu imunoterapie aproximativ 250 de pacienți cu diferite localizari ale cancerului (melanom, pulmonar, din sfera ORL, cancer renal, al tubului digestive, etc). Eu sunt singurul bolnav cu cancer la ficat și mi-am asumat rolul de „cobai”. Mi-am zis că totul trebuie să aibă un început, iar dacă vom reuși să învingem, succesul va fi și al meu și al doctorului Schenker. Mi-am notat numele imposibil de reținut ale medicamentelor de imunoterapie și am căutat pe net, am întrebat medici români și de aiurea, la care am avut acces. Așa am aflat că, în afara clasicelor citostatice, există tratament cu Nivolumab sau Nivolumab plus, Ipilimumab sau Pembrolizumab sau Atezolizumab sau Durvalumab sau Durvalumab plus Tremelimumab. Toate se fac la clinica din Craiova! Iar tatălui unei colege de-a noastră, operat de cancer la plămâni la AKH Viena și tratat acolo cu chimioterapie, medicii austrieci nu-i vorbiseră despre tratamentul de imunoterapie!
Există un Program Național, despre care EVZ a informat în mai multe rânduri, care susține financiar din mai 2017 tratamentul de imunoterapie pentru melanomul malign și, din decembrie 2017, pentru cancerul pulmonar și renal. Trebuie să știți că nu doar la Craiova, la Sf. Nectarie, se face imunoterapie. Mai există în țară astfel de centre cu activitate intensă în aceste trialuri clinice și cu medici valoroși. Este vorba de centrul profesorului Tudor Eliade Ciuleanu de la Institutul Oncologic Cluj Napoca, despre IOB – dr. Aura Alexandru, despre IOR Iași, unde trateză medicii Mihai Marinca și Lucian Miron, iar Timișoara se pregătește să intre și ea pe harta centrelor din țară.
Am găsit menționate și alte clinici oncologice din țară, unde totul este gratuit, la fel ca la Sf Nectarie din Craiova, decontat de Casele de Sănătate: Centrul OncoHelp din Timișoara, centrul Medisprof din Cluj, spitalul Victoria din Iași, un alt centru in Dr Tr Severin.
Și în România costurile tratamentelor de cancer sunt mari, dar mai permisibile pentru o populație săracă. Programul Național de Oncologie nu va putea suporta, financiar, numărul mare de pacienți care au nevoie de acest tratament. Dar măcar o parte dintre bolnavi trebuie să afle că este posibil să fie tratați și la ei acasă, beneficiind de decontări de la CNAS!
Dr. Michael Schenker, despre performanțele medicilor români, publicate în reviste de prestigiu
L-am întrebat pe dr. Schenker (foto) ce i-ar scoate pe medicii românii, în față, în raport cu ceea ce se practică în clinicile din Europa. „În primul rând vorbim pe înțelesul pacientului, românește. Prin aceste trialuri s-a făcut economie la bugetul public prin tratarea celor câteva sute de pacienți, 500-600, în toate centrele din țară, în ultimii 3-4 ani. Ca să nu mai zic de banii care au fost economisiți prin efectuarea gratuită a investigațiilor imagistice și de laborator în cadrul acestor trialuri clinice! Suntem la început, dar rata de pacienți care răspund la imunoterapie este, în majoritatea localizărilor, de aproximativ 50%. Pacienții și familiile lor trebuie să știe aceste lucruri, pentru a nu se aștepta toți la minuni! Trebuie să existe mereu speranța, dar nu există niciodată certitudini! Și eu, și pacientul facem ce trebuie și împreună avem cei mai mari sorți de izbândă”, mi-a povestit dr. Michael Schenker.
Și mi-a mai spus un lucru important, de care trebuie să fim mândri căci medicina românească nu rămâne în urmă: „Cautați în cea mai importantă revistă medicală de specialitate din lume - „New England Journal of Medicine”, un articol publicat in 10 septembrie 2017, legat de imunoterapia în melanomul malign! Veți vedea că la co-autori sunt medici din România. Profesorul Ciuleanu era prezent acolo în anii 2014-2016”.