Un an până la următoarea campanie electorală, dar atacurile murdare din ultimele zile îmi dau un sentiment de deja-vu. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este folosit ca arma politică: amendarea lui Iohannis pentru folosirea cuvântului “penal”, a Times New Roman pentru un pamflet(total neinspirat, într-adevăr, pentru că folosea un cuvânt inacceptabil), dar un pamflet totuși, la adresa iubitei lui Dragnea sau a lui Cristian Tudor Popescu pentru “pavian cu mantie” - adresat Vioricăi Dăncilă.
Presiunile și intimidările la care sunt supuși jurnaliștii din interiorul televiziunii publice realizate de PSD prin Doina Gradea sunt complet ignorate de Dragnea &Co, care nici măcar nu mimează o minimă remușcare, nici nu încearcă să dea impresia că vor să remedieze lucrurile și pretind că nu au niciun amestec. Mai mult, chiar șeful PSD spunea, zilele trecute, că trebuie “anchetată” o dezvăluire a unui site de știri și amenința cu repercusiuni. Dar și mai important, strategia din ultimele săptămâni a PSD este să submineze cât se poate autoritatea lui Iohannis cam pe toate domeniile: mutarea ambasadei României în Israel prin memorandum secret, într-o sfidare totală a președintelui, Dăncilă îi răspunde la telefon când o lasă Dragnea, miniștrii merg la Cotroceni când le permite tot Dragnea, dezbaterea pe legile siguranței naționale prin ignorarea președintelui și a CSAT, etc..
Mă simt exact ca în 2014. Când Gabi Firea a devenit (și mai) celebră la nivel național după ce a spus că Iohannis nu are cum să fie bun de președinte că nu are copii, atunci când se făceau lansări comuniste pe Arena Națională de ziua candidatului de atunci, Victor Ponta, atunci când votul românilor din Diaspora a fost blocat ostentativ sau când Poșta Română era folosită pentru a distribui pensionarilor pliante cu mesajele: “Traian Băsescu îl susţine pe Klaus Iohannis. Klaus Iohannis vrea să-ţi taie pensia“. Vă mai amintiți care a fost efectul acestor “obrăznicii” și sfidări electorale marca PSD? Candidatul PSD a reușit să enerveze atât de mulți români, încât a luat o bătaie cum nici Iohannis nu spera.
Cu alegeri prezidențiale în două tururi, cu un public pro-PSD și anti-PSD destul de echilibrat ca număr(nu cred că se mai pune problema de stânga-dreapta), întrebarea care apare în vederea prezidențialelor este: cine își mobilizează alegătorii cel mai bine? Intuiția mea este aceea că prin ce face și mai ales cum face, PSD nu reușește altceva decât să enerveze electoratul lui Iohannis și să-i mobilizeze pe nehotărâți. Împotriva nefericitului care va fi candidatul PSD. Acesta este și motivul pentru care cred că inclusiv la alegerile europarlamentare vom avea o prezență mai mare decât de obicei, dacă lucrurile se mențin în același ritm și dacă tensiunea din societate nu se consumă într-o altă campanie, precum cea pentru o eventuală suspendare a lui Iohannis, de exemplu. Chiar dacă e președintele României, observ că PSD încearcă din răsputeri să îl transforme pe Iohannis în “the underdog” - candidatul care nu are prea multe șanse să câștige pentru că este asediat din toate părțile și nu are la dispoziția sa un întreg aparat guvernamental pe care să-l folosească. Cu tot cu o potențială candidatură a lui Dacian Cioloș la alegerile prezidențiale, susținut de o alianță formată din România 100(sau cum se numește noul partid) și USR.