O ieșire din Europa înseamnă ieșirea din istorie, avertiza, recent, președintele francez Francois Hollande, încercând să mai taie avântul euroscepticilor din Franța, înaintea alegerilor europarlamentare.
Scrutinul de duminică va aduce mai multe premiere, printre care două importante: electorii vor alege, indirect, viitorul președinte al Comisiei Europene (care va fi desemnat de grupul politic ce va avea majoritatea în Parlamentul European) și faptul că, după cum arată sondajele de opinie, crește euroscepticismul, votul pentru partidele aflate la extreme fiind mult mai puternic decât în trecut. Mai exact, circa o treime din cele 751 de locuri ale Parlamentului European vor fi ocupate de eurosceptici sau extremiști.
Potrivit unui sondaj CSA, publicat luna aceasta și citat de EUObserver, 51% dintre francezi doresc ca țara lor să rămână în UE, în timp ce în urmă cu 10 ani, procentajul era de 67%. În Olanda, Partidul Libertății, al lui Geert Wilders, are acum în jur de 20% din opțiunile electoratului, și susține ieșirea țării din UE și din zona euro.
Partea bună a lucrurilor este că scrutinul din 25 mai oferă cetățenilor șansa de a se exprima, după mai mulți ani de criză economică, în care guvernele și instituțiile europene au fost nevoite să ia măsuri dure de austeritate, fără a consulta prea mult opinia publică. Sondajele au arătat că încrederea oamenilor în UE reflectă încrederea pe care o au în guvernele lor naționale. Legitimitatea la nivel european trebuie clădită, însă, pe o democrație locală și națională mai adecvată, nu poate fi atinsă printr-un salt uriaș, direct la Bruxelles sau Strasbourg.
Euroscepticii vorbesc despre o mai mare democrație, care să ofere mai multă libertate la nivel național față de birocrația UE, dar ideea că doar izolarea națională este soluția prin care poți trage la răspundere politicienii este incorectă. Creșterea partidelor populiste în sondaje este, în mare parte, un vot de protest la adresa anilor de austeritate. Vestea bună, primită în urma celui mai recent sondaj realizat de think-tankul Pew Research, este că peste 50% dintre europeni au o viziune favorabilă UE; dar vestea proastă este că majoritatea europenilor cred că UE este „departe de ei, nu ascultă vocea oamenilor și este ineficientă”. Sentimentele cele mai profunde pro-europene au fost exprimate în Polonia și Germania. Polonezii au fost singurii care au declarat o viziune favorabilă despre fiecare dintre instituțiile UE și au cea mai generoasă atitudine față de Banca Centrală Europeană, deși nu sunt membri ai zonei euro.
O altă veste bună este că tinerii sunt mult mai pro-europeni decât au fost părinții sau bunicii lor. În Marea Britanie, 63% dintre tinerii cu vârste între 18 și 29 de ani ar vota ca țara lor să rămână în UE.
Surprinzător, cei mai sceptici nu sunt britanicii, francezii sau olandezii, cum s-ar putea crede, ci italienii. La nivelul opiniei publice, Italia devine „copilul problemă al Europei” - jumătate din publicul italian are o părere negativă despre UE. Aproape trei sferturi dintre italieni cred că țara lor a fost slăbită de integrarea europeană și, pentru prima oară, mai mulți italieni ar susține ieșirea din zona euro - 45% față de 44%.
Foarte probabil, în viitorul Parlament European discuțiile tehnice asupra legislației vor fi înlocuite cu dezacordurile ideologice asupra principiilor fundamentale ale UE. Vor fi aduse în dezbatere: piața unică, libera circulație, măsuri protecționiste, etc. Așa că să fim fericiți dacă în următorii cinci ani vom reuși să păstrăm nivelul actual al integrării europene, fără să ne facem iluzii privind o integrare mai profundă la nivelul celor 28 de state membre. Firmele sunt tentate să voteze eurosceptici, din cauza numeroaselor reglementări europene ale activității lor. Totuși, ar trebui să țină cont că euroscepticii sunt contra pieței interne libere, contra liberei circulații a mărfurilor, a capitalului sau a persoanelor și în favoarea barierelor. Iar acesta nu e un model de creștere economică sau de creare a locurilor de muncă.
Francois Hollande (președintele care luptă cu o scădere fără precedent a popularității sale) a încercat să-i trezească pe conaționali din mirajul numit Frontul Național, de extremă-dreaptă, condus de Marine Le Pen, și, amintea un citat din ultimul discurs al lui Francois Mitterand în Parlamentul European: „naționalismul înseamnă război…Europa înseamnă pace”. Poate pentru români nu este atât de relevantă, la această oră, această idee, pentru că nu avem încă euroscepticii noștri, dar cu siguranță pe o mare parte dintre europeni, în special din „vechea Europă”, ar trebui să-i pună pe gânduri.