Luni, 29 octombrie 2018, seara, am fost prezent la emisiunea lui Ionuț Cristache de la TVR, în postura – obișnuită pentru mine – de mîna a doua la un dialog al moderatorului cu Traian Băsescu. Despre această emisiune mă gîndeam să scriu în comentariul din 31 octombrie 2018, mai precis despre momentul în care fostul președinte a explicat pe larg suspiciunea sa de pe facebook privind campania dusă împotriva României de olandezii Mark Rute, premier, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene și Martin Kuijer, raportor în cazul Legilor Justiției din România.
Traian Băsescu a afirmat și în emisiune că Filiera olandeză a punerii României pe coji de nucă trimite la contractul uriaș de 1,6 miliarde de euro pe care compania olandeză Damen, acuzată de corupție la nivel european, așteaptă să-l obțină de la noi, în detrimentul altor două companii înscrise la licitație, una din Franța și una din Italia.
Ocupat cu interogatoriul gazetăresc luat lui Traian Băsescu, n-am avut cum urmări interviul dat de Călin Popescu Tăriceanu lui Mihai Gâdea în hotarele emisiunii Sinteza zilei.
Mișcările din ultimul timp ale lui Călin Popescu Tăriceanu mă preocupă (am scris deja două editoriale despre prăpastia adîncită de președintele Senatului în Coaliție între ALDE și PSD). Dacă aș fi putut, aș fi urmărit în direct dialogul.
Am pus mîna a doua zi însă, grație agenției Rador, pe stenograma interviului. Un anume pasaj din document m-a făcut să tresar și imediat să-mi pară rău că n-am putut să văd interviul la momentul transmisiei în direct: „De ce? Pentru că eu cred că este nevoie de acest lucru – şi aici, dacă îmi permiteţi, sper ca jurnalistul şi istoricul Ion Cristoiu să urmărească ceea ce spun în această seară, pentru că am văzut un editorial scris de domnia sa în care pleca de la următoarea premiză, care mi se pare că e greşită: Tăriceanu a fost de acord şi Iohannis a propus să trecem la revizuirea completă a legilor justiţiei, care au fost deja adoptate în Parlament şi supuse controlului Curţii Constituţionale, deci să renunţăm la tot ceea ce s-a făcut bine, pentru a se reveni la un autentic stat de drept, la normalitate, la intrarea în legalitate a instituţiilor, şi spunea, „cu regret, acest lucru este, practic, ceea ce se urmăreşte”. Eu am să vă spun ceva, la discuţia pe care am avut-o cu preşedintele Iohannis i-am spus „domnule preşedinte, eu am văzut recomandările Comisiei de la Veneţia, o parte din ele deja s-au rezolvat prin Ordonanţa 92, promovată de Guvernul Dăncilă, la iniţiativa ministrului justiţiei, au mai rămas cîteva. Sînt de acord, putem să trecem în revistă la nivelul Parlamentului fiecare recomandare din Raportul Comisiei de la Veneţia, dar nu luăm de la început legea articol cu articol, începînd cu 303, 304 şi 317”; şi mi-a zis „da, bineînţeles, ne referim strict la ceea ce este în Raportul Comisiei de la Veneţia”.”
Față de cele afirmate de Călin Popescu Tăriceanu la Sinteza zilei țin să fac unele precizări sub înfățișarea unei polemici cordiale, explicabile prin părerea mea bună pe care o am (încă) despre președintele ALDE, vîrful de lance al Războiului dus de forțele democratice pentru restabilirea statului de drept călcat în picioare de bocancii sergenților majori mesianici. Comentariul la care face referire președintele Senatului a fost publicat de mine, sub titlul De ce a convocat Klaus Iohannis partidele la Cotroceni? Ca să se vadă ivirea unei noi majorități parlamentare: PNL, USR, PMP, ALDE, luni, 29 octombrie 2018. Textul meu a pornit de la nedumerirea stîrnită de inițiativa lui Klaus Iohannis. Potrivit știrii livrate presei de Cotroceni vineri, 19 octombrie 2018, după primirea avizului Comisiei de la Veneția, consultările cu partidele parlamentare au fost convocate în chestiunea Legilor Justiției.
Legile Justiției – reaminteam – au fost publicate în Monitorul oficial. Problema numărul unu a României e trecerea urgentă la aplicarea lor. Orice semnal că ele ar putea fi modificate în Parlament înseamnă practic amînarea periculoasă a transpunerii lor în practică. Trăsnaia cu Ordonanța de urgență nr. 92, despre care nici acum nu-mi pot da seama ce a urmărit Tudorel Toader în afară de a reaprinde scandalul Legilor Justiției după ce acesta se stinsese, la capătul a doi ani de huruială, a fost prima lovitură dată procesului necesar de trecere la aplicarea celor trei Legi. A venit apoi anunțul că la dezbaterea în Parlament a Ordonanței ar putea fi operate noi modificări la cele trei Legi ale Justiției pentru a îndeplini Recomandările Comisiei de la Veneția din Avizul final dat pe 19 octombrie 2018. De ce erau chemate partidele la Cotroceni în chestiunea Legilor Justiției după ce – repet – aceste legi au fost publicate în Monitorul oficial? Răspunsul ne-a fost dat de Declarația de presă a președintelui înainte de începerea consultărilor, miercuri, 24 octombrie 2018:
„Începem o rundă de consultări cu partidele şi formaţiunile politice parlamentare. I-am invitat pentru a discuta despre legile justiţiei. Este evident că legile justiţiei, în forma în care sînt ele valabile astăzi, trebuie regîndite şi trebuie modernizate, îmbunătăţite. Este clar că aici obiectivul, cel puţin obiectivul meu, este să ajungem să avem legile corectate şi să garantăm independenţa justiţiei. Pentru asta este cu siguranţă nevoie de mai multe lucruri. În primul rînd, este nevoie de reluarea ciclului legislativ pe legile justiţiei, dar nu oricum! Este nevoie de o legiferare responsabilă, o legiferare transparentă, o legiferare care duce la modernizara reală a legislaţiei în materie. Pentru asta e nevoie de discuţii, e nevoie de transparenţă, e nevoie de discuţii cu CSM-ul, care garantează independenţa justiţiei şi nu ca pînă acum, cînd aceste avize ale CSM-ului au fost constant ignorate, este nevoie de consultări cu toţi partenerii din sistem, iar pe partea politică este clar că avem nevoie de o înţelegere, un acord între partidele parlamentare, pentru a relua acest ciclu legislativ şi pentru a îmbunătăţi legislaţia. Avem, de curînd, opinia finală a Comisiei de la Veneţia, cel mai autorizat organ în materie de justiţie.
Acele opinii, acele recomandări ale Comisiei de la Veneţia trebuie luate foarte, foarte în serios. Sînt recomandări ale specialiştilor, sînt recomandări gîndite pentru a ajuta România şi aceste recomandări sînt gîndite pentru a ne ajuta. Este nevoie de citirea cu atenţie şi ele trebuie luate în seamă.”
Cine știe să citească și altceva decît SMS-uri își dă seama că Klaus Iohannis a convocat partidele politice la Cotroceni sub semnul obsesiei sale ca procesul de dezbatere și votare a acestor legi să fie reluat de la capăt. Și nu oricum, ci într-un chip atît de complicat încît e la mintea cocoșului că nu vom avea legi ale Justiției nici măcar pînă la finele acestui secol. Între timp însă Legile deja apărute în Monitorul oficial urmează să fie aruncate la coș. Obiectivul secret al lu Klaus Iohannis e străveziu:
Sub pretextul că procesul trebuie reluat, cele trei legi ale justiției sînt amînate sine die. Rămîn valabile legile de pînă la promulgarea celor trei, legile care au dat posibilitate ca Binomul să dicteze în viața politică a României postdecembriste. Referirea la Recomandări e făcută în treacăt.
În replica dată mie la Sinteza zilei, Călin Popescu Tăriceanu dezvăluie că la întîlnirea de la Cotroceni Klaus Iohannis a fost de acord că în Parlament să nu se reia tot procesul, ci – așa cum a propus președintele ALDE – să fie trecute în revistă Recomandările Comisiei de la Veneția.
Nu exclud posibilitatea ca așa să se fi desfășurat lucrurile la întîlnire.
Despre cum vede Klaus Iohannis dezbaterea în Parlament a Legilor Justiției noi avem însă oficial doar punctul de vedere din declarația de presă dinaintea consultărilor: Un punct de vedere susținut de Klaus Iohannis cu o îndîrjire ieșită din comun încă din iulie 2018. Recomandările Comisiei de la Veneția au fost folosite de Klaus Iohannis ca argument pentru necesitatea reluării Procesului, deoarece – a declarat președintele la publicarea Avizelor – atît parțial, cît și final – observațiile Comisiei sînt o dovadă că aceste legi trebuie refăcute din temelii.
După consultări, Klaus Iohannis n-a avut nici o intevenție publică în chestiunea Legilor Justiției. Știind că nu de azi de ieri domnia sa pledează pentru o reluare a Procesului nu numai la nivel parlamentar, dar și la nivel public, avem toate temeiurile să susținem că președintele nu e de acord cu limitarea modificărilor doar la transpunerea în practică a recomandărilor Comisiei de la Veneția.
Călin Popescu Tăriceanu susține contrariul.
S-a schimbat Klaus Iohannis sub puterea întîlniri cu ALDE.
L-a mandatat pe Călin Popescu Tăriceanu să ne informeze că el, Klaus Iohannnis, a renunțat la reluarea Procesului în privința Legilor Justiției?
Admitem că președintele Senatului poate fi purtătorul de cuvînt al lui Klaus Iohannis.
Noi am vrea însă să-l auzim pe Klaus Iohannis anunțînd spectaculoasa sa schimbare de poziției.
Călin Popescu Tăriceanu să-l roage public pe Klaus Iohannis să spună opiniei publice ceea ce a spus la întîlnirea cu delegația ALDE.
Pînă atunci voi continua să susțin că se urmărește reluarea întregului proces.
De fapt, aruncarea la coș a celor trei legi ale Justiției deja apărute în Monitorul Oficial.