Elena Udrea îşi imaginează că, dacă tricotează la televizor sau împarte sarmale la săraci, lumea o să aprecieze altceva decât decolteul pe care şi l-a arătat cu demnitate atunci când căuta cu polonicul în oală.
Theodor Stolojan crede că imaginea lui de om serios se umanizează dacă apare la TV în chiloţi de baie. Petre Roman îşi imaginează că poate prosti pe cineva pozând în mare liberal. Corneliu Vadim Tudor se crede bărbat dacă face spume la gură (cu pseudonim) şi repetă, la nesfârşit, aceleaşi înjurături răsuflate, într-o gazetă de doi bani. Mircea Geoană se iluzionează că va fi premier dacă s-ar întâmpla ca PSD să câştige alegerile, iar Călin Popescu-Tăriceanu socoteşte că măsurile sociale luate în prag de alegeri sunt suficiente măcar pentru colegiul din Snagov.
Aceasta e realitatea „oficială“ cu care suntem bombardaţi zi de zi. Fireşte, viaţa e în altă parte. Unde anume? I-am întrebat pe corespondenţii din ţară ai EVZ despre ce vorbesc oamenii din jurul lor. Vorbesc despre toamna care a venit brusc. În urmă cu trei zile, vâjâia aerul condiţionat, că era prea cald. Acum sunt pornite caloriferele, că e prea frig. Ploaia mocănească a amânat culesul viilor în Vaslui. Se umflă boabele, se sparg de atâta apă, se pierde rodul, se stafidesc strugurii, se duce naibii munca de-o vară şi intră la apă toate speranţele unei recolte de vis. În Argeş, oamenii vorbesc zilele astea despre cum se face ţuica. Oriunde întorci capul, auzi despre cineva care are în familie rude bolnave în fază terminală, îmi spune Nicoleta Ene, din Râmnicu Vâlcea.
Cum scăpăm de maidanezi?, se întreabă toată lumea. Cum naiba să-ţi iei o casă dacă ai un salariu de rahat? De ce nu le ia Fiscul dracului pe firmele care nu plătesc la timp salariile? Cum ne afectează criza din America? Nu va fi oare un pretext pentru noi scumpiri?
În jurul meu, spune Ovidiu Eftimie din Braşov, se discută despre: fotbal, bere, copii, credite la bancă, case, femei, internet, poliţişti, sistemul de sănătate, terenuri de vânzare, maşini, sistemul educaţional din România (care este prost). Nu se discută despre: politică, noul iPhone, Băsescu, cum să faci o afacere, cum să mobilezi ceva.
Georgeta Petrovici, de la Timişoara, îmi spune că o mulţime de oameni câştigă bine, dar dau pe acasă doar cât să doarmă. Au o relaţie stranie cu banii: îşi permit să facă o grămadă de lucruri cu ei, dar parcă tot mai fără plăcere. Silvia Vrânceanu, de la Focşani, a observat că toţi se vaită la greu. Că văitatul a devenit o ocupaţie naţională. Sunt tot mai puţini oamenii care stau de vorbă pe stradă. Mereu sunt în criză de timp. Vecinii de bloc abia dacă îşi mai dau bună ziua!
Moartea fiicei unui potent om de afaceri din Târgu-Jiu, într-un accident de motocicletă, e subiectul zilei la noi, mi-a spus Alin Ion. Fata mergea cu motocicleta, cu prietenul ei, aveau o viteză foarte mare. Accidentul s-a produs pentru că în faţa motocicletei a apărut un cal. Au încercat să-l evite şi au intrat într-un copac. Controversa a fost cu privire la stabilirea vinovăţiei: calul, autorităţile pentru că nu iau caii din stradă, cei de pe motocicletă, părinţii pentru că le-au cumpărat tot ce şi-au dorit?
Cel mai şocant a fost însă răspunsul pe care l-am primit de la colega mea Vera N. Niculescu din Sibiu: „În jurul meu am în acest moment numai oameni care discută despre cărţi“. Doamne-ajută!, i-am zis.