Traian Băsescu a câştigat alegerile din anul 2004 cu un puternic mesaj anticorupţie. Pe atunci, România era coruptă de la vlădică la opincă, până în măduva oaselor.
Era vremea în care ex-premierul Adrian Năstase (nepotul mătuşii Tamara) îl certa pe fostul ambasador al SUA, Michael Guest, că prea „umblă cu corupţia în gură“.
Patru ani mai târziu, preşedintele Traian Băsescu face un joc riscant: îl trimite pe urmaşul lui Guest, ambasadorul Nicholas Taubman, să privească la el în ţară înainte de a le da românilor lecţii de anticorupţie. (La terminarea mandatului său la Bucureşti, ambasadorul american denunţase răspicat corupţia din România lui Băsescu). Situaţii similare, actori diferiţi.
E Traian Băsescu rupt de realitate? Au interes prietenii lui din serviciile secrete să-i prezinte o situaţie roz şi are el interesul să înghită asta pe nemestecate? Sau preşedintele şi-a calculat că îl ajută mai mult să treacă nonşalant pe lângă problemă? Ştiu, atunci când s-a luat de ambasador, preşedintele Băsescu a precizat că nu neagă corupţia din România. A dat însă de înţeles că-l deranjează să i se tot aducă aminte de ea.
Şeful statului e recunoscut pentru mişcările politice spectaculoase. Negarea corupţiei, trecerea problemei între paranteze, iese din spectaculos. E o mişcare cel puţin derutantă. Teoretic, în plină campanie electorală, PDL, partidul său (neoficial), ar trebui să fie avantajat de discuţiile despre corupţie. E în opoziţie. Apoi, fanii preşedintelui şi ai PDL au fost mereu sensibili la aceste teme. Atunci de ce preferă aceştia subiecte de tip populist, la întrecere cu ipocriţii socialişti ai lui Mircea Geoană? Să nu mai fie la modă anticorupţia? Să-i plictisească asta prea mult pe români?
Adevărul e altul. Românii s-au plictisit de vorbăria goală şi de ineficienţa condamnabilă a justiţiei. Românilor le e silă de hoţii care strigă „hoţii“. Atât. Pentru cei mai mulţi dintre noi, corupţia rămâne, în anul de graţie 2008, cea mai gravă problemă a României (alături de nivelul salariilor). EVZ publică astăzi un articol despre şefii Serviciului „Furturi auto“ de la Poliţia Capitalei care lucrează mână-n mână cu hoţii de maşini. În ultimii doi ani, au fost 14.000 (paisprezece mii!) de dosare de furturi de maşini soluţionate AN (autor necunoscut). În multe situaţii, păgubiţii şi-au primit maşinile înapoi, însă numai după ce au plătit o „taxă“ împărţită frăţeşte între poliţişti şi hoţi.
Şi dacă n-ar vrea, românii rămân preocupaţi de tema corupţiei, deşi politicienii se străduiesc din răsputeri să o evite. De ce atâtea eforturi? E un subiect delicat pentru fiecare partid, o arată sondajele recente. La întrebarea „Care e primul lucru care vă vine în minte când auziţi de PNL/PSD/PDL?“, cei mai mulţi români răspund, în fiecare caz, cu un singur cuvânt: corupţie! Mai mult de jumătate dintre români (52%) preferă un guvern de oameni cinstiţi, chiar dacă nu prea competenţi, în locul unuia de competenţi, dar nu prea cinstiţi (29%). În fine, 53% dintre români resping afirmaţia „Dacă oamenii o duc bine contează mai puţin dacă există corupţie“. Cu alte cuvinte, politicienii să-şi pună pofta-n cui: duduitul economiei, creşterea salariului minim şi a nivelului de trai (cât o fi ea de creştere) nu-i face pe oameni să închidă ochii la hoţii.
De aceea apare cel puţin derutant faptul că Traian Băsescu se depărtează, iată, de preocupările reale ale poporului la care de atâtea ori a făcut apel.