Am înţeles toate subtilităţile. România, ca stat UE, nu trebuie să se expună.
Nu trebuie să răspundă provocărilor lui Voronin. Autorităţile române au făcut tot ceea ce trebuia (adică lobby la Bruxelles şi la Washington), dar asta nu se vede şi e bine că nu se vede. Deci, staţi liniştiţi: situaţia e sub control. Acesta e mesajul pozitiv.
Însă. În timp ce situaţia e sub control, comunistul- şef de la Chişinău imploră să fie băgat în seamă. Tânjeşte după un şut în dos şi jigneşte sentimentele şi inteligenţa unui popor. Provocările liderului comunist se află dincolo de marginea decenţei. Ies din orice manual al bunelor maniere diplomatice. Acestea sunt ultimele zvâcniri ale unui regim nenorocit. Din păcate, zvârcolirea Fiarei răspândeşte teroare şi face victime.
Fiindcă, în timp ce situaţia e sub control, copiii şi tinerii sunt ridicaţi de pe străzi, din spitale, din case şi duşi la interogatorii, în sfidarea totală a drepturilor omului. „S-ar putea să dispar”. „Mă simt urmărit”. „Nu-mi mai este frică, sunt pregătit pentru orice”. Sunt fraze pe care le auzi de la toţi basarabeni care au curaj să vorbească. Indignarea lor, revolta lor, furia lor sunt mai mari decât le e frica. Există însă şi prea mulţi care trec mai departe deşi sub ochii lor tinerii sunt înhăţaţi cu brutalitate.
În timp ce situaţia e sub control, Valeriu Boboc, de 23 de ani, tatăl unui copil de un an şi jumătate, e omorât în bătaie de miliţienii comunişti. Nu e anul 1950. E anul 2009. Televiziunea publică de la Chişinău a transmis un reportaj de aproape patru minute prin care susţine că tânărul ar fi murit din cauza unei intoxicaţii cu o substanţă încă neidentificată. Au fost folosite cinci personaje bine instruite care au încercat să explice, de exemplu, că „fractura incompletă de coaste” şi celelalte leziuni nu au fost cauzatoare de moarte. Spune ceva faptul că primul intervievat, medicul de pe Salvare, a făcut declaraţia în limba rusă? Nu ştiu. Dar numai enunţul „unul dintre tinerii reţinuţi pentru interogatorii a decedat în timp ce se afla pe mâna miliţienilor” e menit să dea fiori.
„Evenimentul zilei” a publicat ieri o fotografie a lui Valeriu Boboc, pe catafalc. În mod normal, aşa ceva nu se publică. Ziarul nostru a făcut o excepţie pentru că e vorba de o fotografie-document. O imagine-şoc care dovedeşte fără dubiu că miliţia comunistă ucide. Fotografia a fost preluată de agenţiile de presă şi vorbeşte mai mult decât orice discurs politic. Fiindcă aceste lucruri nu pot fi trecute sub tăcere. Ele trebuie urlate din toţi rărunchii. Nu-mi spuneţi că Republica Moldova e un stat independent. Nu e. Chişinăul e controlat de Moscova prin regimul comunist Voronin, prin mafiile de acolo şi prin aşa-zisul stat-armată-resurse Transnistria.
Mă mir că preşedintele Traian Băsescu nu a făcut un periplu de urgenţă prin capitalele europene. El, personal, sau trimisul său, ministrul de externe. Ar fi fost un gest simbolic important care, dublat de un lobby susţinut, să trezească mai rapid reacţia unei Europe democrate blocată într-o relaţie prea prudentă cu Rusia şi ascunsă strategic îndărătul Sărbătorilor Pascale. Mi-ar plăcea să cred că prudenţa diplomatică e înţelepciune şi nu lipsă de cojones. E responsabilitate şi nu calcul politic. Face bine tăcerea preşedintelui României? Vreau să cred că aşa e. Evoluţia evenimentelor ulterioare va da verdictul. Atenţie, însă: menţinerea situaţiei sub control şi atât poate însemna noi victime!