Când te întâlneşti cu cineva, îl saluţi automat: Ce faci? Nu te gândeşti la formula asta, la ce înseamnă ea.
Zici, pur şi simplu, „Ce faci?“ şi, de cele mai multe ori, nici nu aştepţi să ţi se răspundă. (Oricum, în general, răspunsul e la fel de automat şi de lipsit de vlagă: „Bine“.) Acesta e ritualul. Nu-ţi trebuie un IQ prea mare ca să participi la el. E un automatism folosit ca atare.
Prin Banat, în special în mediul rural, oamenii încă se mai salută întrebându-se „Ce lucri?“. Am naivitatea să cred că aceia care se salută astfel chiar „lucră“ la câte ceva. Îmi place să mă gândesc că salutul respectiv, venit din timpurile în care oamenii erau preocupaţi „să facă“, n-a ajuns doar o formulă golită de conţinut.
C-o fi aşa, că n-o fi, nu ştiu. Ştiu doar că, în partea asta de ţară în care trăiesc de 20 de ani, în partea asta de istorie pe care o trăiesc, nimeni nu salută întrebând „ce lucri“. Aici şi acum, la putere e „Ce faci?“-ul plictisit şi lipsit de interes. Aici şi acum nu mai există obiceiul de a lucra. Oamenii sunt mul- ţumiţi să vieţuiască, să treacă lin dintr-o zi în alta, să nu-şi piardă vremea cu înţelesul unui salut. E ca un trai în mijlocul unui automatism.
N-aş fi vrut să ajung aici, dar, privind din acest punct de vedere, este de înţeles de ce guvernul Boc poate fi întrebat la nesfârşit ce face şi tot la nesfârşit aflăm că face bine, adică mai nimic. Într-o lună, n-a produs decât bâlbe, a schimbat un ministru şi a transmis imaginea unei nesfârşite târguieli pentru scaune.
În timp ce investiţii importante migrează către Bulgaria, investiţii posibile aşteaptă, până la renunţare, să vadă un buget, o strategie guvernamentală. Leul cade, inclusiv din lipsă de perspectivă, cu impact dramatic la nivelul omului de rând, care se întreabă ce mai face şi-şi răspunde că bine, deşi, dacă s-ar gândi la asta, ar recunoaşte că face rău.
E greşit însă să dăm vina doar pe guvern şi pe preşedinte. Ei sunt „emanaţiile“ celor care fac bine, în general, dar care, în special, nu lucră.