Conflictul din Siria, deși departe de o soluție reală și sustenabilă, pare să se reordoneze în sensul realismului pragmatic după preluarea mandatului Trump. Și dacă la reuniunea de la Astana au fost invitați reprezentanți ai administrației americane, chair dacă nu sunt reprezentate toate părțile și pare o pace separată, câteva modificări fundamentale s-au produs: SUA se reașează pe zona pragmatică, insistând pe prioritatea combaterii Daesh-Stat Islamic, în timp ce Turcia a lansat, e adevărat la nivele încă inferioare, deschiderea pentru acceptarea lui Bashar al Assad ca parte a soluției pentru situația din Siria.
E adevărat că pronunțarea explicită a SUA lipsește încă, statele Golfului sunt neconsultate și neincluse în negocieri, iar statele europene par ferm împotriva unei asemenea soluții, dar sunt excluse pe deplin din întâlnire.
Primul care a pronunțat public opțiunea Turciei a fost vicepremierul turc Mehmet Simsek, citat pe scară largă cu prezentarea sa la Forumului Economic Mondial de la Davos (Elveţia). El susține că Turcia nu mai poate insista pe o soluţionare a conflictului din Siria fără implicarea preşedintelui Bashar Al-Assad, în contextul schimbării esenţiale a situaţiei din teren. “Credem că pentru suferinţa şi tragedia poporului sirian vina îi revine direct lui Assad. Dar trebuie să fim pragmatici, realişti. Faptele din teren s-au schimbat dramatic, astfel că Turcia nu mai poate insista pe o reglementare fără Assad; nu ar fi realist”, a spus Simsek într-o dezbatere despre Siria şi Irak, cu referire la eliberarea Alepului.
Schimbarea de ton a Turciei și pragmatismul, respectiv realismul invocat, ține și de nemulțumirea sa în legătură cu sprijinul necesar din partea coaliţiei internaţionale(Occidentale) în lupta împotriva organizaţiilor teroriste Daesh autointitulată Stat Islamic, Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), Partidului Uniunii Democratice (PYD) şi Unităţilor de Apărare a Poporului (YPG) în Siria. Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a declarat că există forţe care au folosit aceste organizații pentru a încerca să îndepărteze Turcia de Siria prin înfiinţarea unui coridor terorist, fapt urmat de atacuri constante ale grupărilor teroriste împotriva oraşelor de la graniţa turcă. La fel s-a întâmplat și în cazul îndepărtării Turciei şi Irakului. Recep Tayyip Erdogan a menţionat: „Am aşteptat momentul potrivit pentru lansarea operaţiunilor. Continuăm să încercuim organizaţiile teroriste în regiune. Daesh fuge, iar noi continuăm lupta împotriva PKK, PYD şi YPG. Vom înfiinţa o zonă sigură de facto, curăţată de toate grupările teroriste”.
Pe de altă parte, premierul turc, Binali Yîldîrîm, a prezentat așteptările Turciei de noua Administraţie SUA: extrădarea liderului Grupării Teroriste Guleniste (FETO) - Fethullah Gulen, încetarea furnizării de armament Partidului Uniunii Democratice (PYD, aripa siriană a Partidului Muncitorilor din Kurdistan/ PKK) şi Unităţilor de Apărare a Poporului (YPG, aripa militară a PYD), precum şi îmbunătăţirea imaginii negative formate de populaţia turcă privind SUA după tentativa de puci din 15 iulie 2016. De asemenea, Binali Yîldîrîm a precizat că Turcia speră la o schimbare general a poziţiei SUA faţă de Orientul Mijlociu.
Toate aceste gesturi și luări de poziție arată motivațiile și interesele Turciei care, nesatisfăcute, au împins-o spre aranjamente de securitate cu Rusia și Iranul și îndepărtarea de aliați. Aici lucrurile continuă și mai apăsat, odată ce există această acceptare consimțită a lui Al Assad la masa de negocieri, dar încă se manifestă diferențe de abordare privind organizațiile kurde și cu Rusia, și cu SUA. Unele dintre aceste categorii de forțe sunt extrem de importante pe teren în combaterea organizației Stat Islamic, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare pentru Ankara, pe această dimensiune, oricât s-ar manifesta alte tipuri de apropieri și colaborări pe teren între diferiții actori. Problema majoră a Turciei este credibilitatea sa ca apărător al suniților din Siria și Irak, respectiv capacitatea de a livra securitate și poziționare avantajoasă, de prim plan, a acestor reprezentanți în desenarea păcii în Siria și Irak.