„Ciufii de pădure” sunt oaspeți vremelnici și discreți ai copacilor de lângă Castelul Huniade: din toamnă până în primăvară, când pleacă să se împerecheze în alte cuiburi.
Timișorenii care trec prin scuarul din fața Castelului Huniade se simt urmăriți. Din copaci, zeci de păsări întorc capul după ei. Sunt destul de mari, în comparație cu obișnuiții porumbei ai orașului – au 35 de centimetri lungime, urechi ridicate și ochi galbeni, rotunzi. „Ciufii de pădure”, un soi de bufnițe, au umplut copacii din parc.
Colonia de păsări apare odată cu vremea rece. Timișoara e locul perfect de iernat, agitația orașului asigurând o temperatură mai ridicată decât în natură. Primăvara, păsările pleacă în pădure, unde își fac cuiburi.
Frigul îi adună
Bufnițele caută arbori mai stufoși, care își păstrează frunzele, ca să se ascundă în timpul zilei. Dacă e cald, stau răsfirate, fiecare pe creanga ei. Când frunzele încep să cadă și temperatura scade, „Ciufii de pădure” se înghesuie pe crengi, unul lângă altul, ca să își țină de cald. În căutarea hranei pleacă separat. Pârvulescu ne-a mai explicat că „Ciufii de pădure” și-au creat o tradiție și de aceea se întorc acolo: „Primăvara, când se împerechează, caută alte cuiburi de cioară sau de coțofană, le retușează și depun ouăle. Vara îi prinde pe pui capabili să se crească singuri, iar toamna se adună din nou în scuarul de lângă Castelul Huniade”.
În centrul Timișoarei se găsesc momentan aproximativ 70 de „Ciufi de pădure”, atât femele cât și masculi. Cei care trec prin zonă le pot admira penajul pestriț, cu nuanțe de galben și cenușiu. Până la primăvară, când păsările vor zbura în zone mai liniștite și vor cuibări.