Nimeni în estul Europei nu poate ignora avertismentele Occidentului, chiar dacă unii lideri s-au obișnuit să ia des avionul spre Ankara sau Beijing.
A început Hillary Clinton în decembrie 2012, la jumătate de an de la dezmățul anticonstituțional de la București (Sunt, din păcate, semne ale regresului democraţiei în Ungaria şi provocări la adresa proceselor constituţionale în România). I-au urmat succesorul său, John Kerry, în februarie anul acesta, (Trebuie să ne apărăm valorile și libertățile democratice. Să nu subestimam importantă lor. Vedem un trend de turbulențe în prea multe părți din Sudul, Estul Europei și în Balcani. Aspirațiile cetățenilor sunt din nou afectate de interese corupte ale oligarhilor, care folosesc banii pentru a cumpără politicieni , media și slăbesc independența justiției și drepturile orgnizatiilor non-guvernamentale) și unul din asistenții săi, Victoria Nuland (otrava care amenință multe din tinerele democrații ale Europei și Eurasiei – corupția), alături de unul din adjuncții său, Hoyt Lee (corupţia rămâne unul dintre obstacolele principale în calea atingerii visului unei Europe unite, libere şi paşnice. "Motivele sunt simple: corupţia subminează economia, erodează democraţia şi ameninţă securitatea în întreaga regiune).
Dar cele mai dure declarații au venit săptămâna trecută, de la aceeași Victoria Nuland (Avem lideri politici din europa centrală care profită de avantajele de membri NATO și UE, găsim liderii din regiune, care păr să fi uitat de valorile pe care se bazează aceste instituții. Așa că i-am întreba pe acești lideri: Cum puteți să dormiți dumneavoastră sub pătură articolului 5 al NATO în timp ce vorbiți deschis despre "democrație neliberala", teorie împinsă până la ultranaționalism; restricționarea presei libere sau demonizarea societății civile? Aș întreba același lucru despre protejarea oficialilor corupți de urmărirea penală; ignorarea Parlamentulului când va este convenabil sau protejarea afacerilor murdare care cresc dependența țărilor dumneavostră de o sursă de energie străină, în ciudă politicilor declarat liberale)
Dinspre Washington, avertismentele, fundamentate, curg către Europa de Est. De la Budapesta, la Ankara, cu escală prin București și Sofia, democrația suferă, și nu se putea într-un moment mai prost ca acesta. Rusia stă la pândă și orice breșă în tinerele democrații din Europa de Est nu poate decât să îi servească campaniei de resovietizare. Forțată în colț de un Occident trezit în sfârșit la realitate, Rusia se agață acum de orice slăbiciune în zonele de interes pentru a contrataca. Alte mijloace nu mai are, afara de arma gazului, și acesta pierzându-și însă treptat din eficiență.
Americanii sunt deocamdată aici, mai ales în România, unde vor inaugura anul viitor o bază de importanță strategică, ceea ce ne face și mai expuși provocărilor Rusiei. Nimic vine însă gratuit și tocmai asta subliniază oficialii americani: securitatea în schimbul corupției nu este un târg acceptabil de Washington și, probabil, odată ce criza ucraineană se va mai liniști iar marasmul economic european se va stinge, vor exista alte pârghii de a acționa asupra liderilor est-europeni care se ascund în spatele unor majorități parlamentare docile. Mai ales când țara începe să șchiopăteze din nou economic.
Securitatea sub umbrela NATO și a UE este un joc în grup în care toți respectă aceleași reguli și nimeni nu sparge gașca, mânat de interese de moment. Politicile centrifuge ale lui Viktor Orban și ale Bulgariei, „cârtița” rusă din interiorul UE, cum o denumea Der Spiegel, și manevrele de apărare colectivă (ironia cuvintelor) în fața legii a corupților de la București nu fac decât să stârnească resentimente în lumea civilizată care, mai devreme sau mai târziu, vor răbufni sub o formă sau alta. Uitați-vă doar la cazul lui Tibor Navracsisc, comisarul propus de Ungaria, respins aseară din cauză că este văzut drept un apropiat al lui Viktor Orban, cel care râde în nas Bruxelles-ului de patru ani. Occidentul găsește pârghii pentru a acționa, tocmai din acest motiv nimeni nu-i poate ignora avertismentele, chiar și atunci când te obișnuiești să iei avionul mai des spre Ankara sau spre Beijing.