Nu îi place să fie privit ca un erou, deși a luptat din prima și până în ultima zi a celui de al Doilea Război Mondial pe navele și submarinele Marinei Militare Române. Viceamiralului Petre Zamfir îi convine mai degrabă să fi e apreciat ca veteran de război submarinist. Dar, mai ales ca „salvatorul Bricului Mircea”, ținând să se știe că, în urmă cu peste 50 de ani, sub comanda lui, nava școală etalon a Forțelor Navale Române a rezistat în golful Biscaya în timp ce 60 de nave din jurul ei s-au scufundat în Atlantic. La cei 96 de ani pe care îi împlinește în toamnă, viceamiralul Petre Zamfir este încă activ. Conduce Asociația Veteranilor de Război din Constanța, având o vechime neîntreruptă de aproape 80 de ani în Marină.
Pentru a ajunge la amiralul Petre Zamfir este simplu. Răspunde la telefonul mobil și te invită la Cercul Militar. Face naveta de acasă până la sediul de pe malul mării. Are program de birou pentru că el se ocupă și de încasarea cotizației de la membrii Asociației Veteranilor sau de la rudele acestora. Le explică rapid cum e cu taloanele gratuite pe CFR. Are treabă tot timpul. Oamenii îi deschid ușa și îi dau binețe. Domnul Petre Zamfir locuiește la etajul al treilea al unui bloc din apropierea Spitalului Județean Constanța, cei doi copii fiind la casele lor. Se descurcă singur. Deseori își comandă, din capriciu, un taxi care îl duce la birou. Alteori, îl așteaptă cu mașina comandorul dr Ioan Damaschin, care în cărțile sale a devenit „expert în Petre Zamfir”.
Venerabilul veteran este amuzat că i se spune „amiralul amiralilor”. Toți amiralii români în viață din Marina Română, dar și alți ofițeri de rang înalt, inclusiv Traian Băsescu, i-au fost elevi. Și mai toți au trecut prin ucenicia de pe bricul Mircea, nava școală pe care a comandat-o la mijlocul anilor ’70.
Ce are submarinul cu țăranul sovietic?
Multe din amintirile pe care le are din perioada celor peste 25 de ani cât a predat la Institutul de Marină îl amuză acum. A avut necazuri cu cei de la Contrainformații. „Era de Ziua Armatei Sovietice. Și mă cheamă unul, Tudor de la Contrainformații, era prin 72. Mi-a dat o broșură spunându-mi să țin o prelegere celor de la Școala de Maiștri de Marină. În broșură scria că primul submarin din lume a fost inventat de un țăran rus. Mi-am zis, măi să fie, țăranii ăștia ruși știau și principiul lui Arhimede? Și bineînțeles că, a doua zi, am sărit peste pasajul respectiv. După două zile a început calvarul. Că de ce mi-am permis? Mi-am permis pentru că eu am făcut războiul pe submarine. Le-am zis, băi, puteți să mă tăiați în bucăți, eu nu spun așa minciună. Ce are țăranul rus cu submarinul? Știți că au vrut să mă dea afară din Armată?”, povestește, zâmbind, bătrânul amiral. A dat „extemporale” vreo trei luni de zile. Norocul lui a fost că tatăl său era ceferist, membru de partid, iar primarul era Constanței era un fost subaltern al acestuia. „Și așa am scăpat, că altfel mă dădeau afară din cauza unui țăran sovietic.
În Italia, la volanul mașinii Topolino, alături de Manuela
Amiralul Petre Zamfir își aduce aminte cu claritate că de fapt prima confruntare cu cei din Serviciile din Armată a avut-o în anul 1950, când, în calitatea de comandant al canonierei „Ghiculescu”, a fost trimis cu nava, la reparații, într-un șantier din Italia. Au fost nouă luni de neuitat. „Marina italiană mi-a dat la dispoziție o mașină Fiat, care pe atunci se chema Topolino, și un om de legătură, un căpitan. Am reparat nava foarte bine. Am venit în țară și a venit la bord un sublocotenent de la Contrainformați, care mi-a spus că au informații că aș fi vrut să rămân în Italia”, spune domnul Zamfir.
A fost un șoc. Cine l-ar fi împiedicat să rămână în Italia? „Eram neînsurat, eram tânăr locotenent, aveam o amică ingineră, la șantier, acolo la Genova, proiectantă. O italiancă drăguță, o chema Manuela. Plus că refuzasem oferta proprietarului unei nave de pasageri, „Esmeralda”, de a prelua comanda. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă”. Și, în loc să fie felicitat pentru că se întorsese cu tot echipajul în țară, a avut de pătimit.
Fake news la Radio Paris. A „scufundat” bricul Mircea, în 1965
Militar combatant în războiul mondial și apoi comandant pe nave cu care a colindat lumea, amiralului Petre Zamfir spune că nu s-a gândit nicio clipă să rămână afară. „Eu, când ieșeam într-un port, când mă întorceam și pășeam pe puntea navei eram altul, mă simțeam pe pământ românesc.” Își amintește când, în 1965, în golful Biscaya au venit francezii cu șase șalupe amfibii, cerându-i să părăsească nava școală „Mircea” pe care o comanda, și a refuzat. „Eram în furtună, lângă mine s-au scufundat peste 40 de nave. În prima noapte de furtună, la Radio Paris s-a spus că bricul Mircea s-a scufundat. Fiul meu, elev de liceu, a aflat și trei zile nu a mâncat. După aceea Radio Paris a rectificat că s-au scufundat peste 60 de nave, mai puțin bricul Mircea datorită curajosului său echipaj. La Brest, ne așteptau la țărm sute de oameni care ne aplaudau. Când am ajuns acasă, nu ne aștepta nimeni”. Acum, viceamiralul Petre Zamfir este mulțumit. Ne oferă, cu dedicație, ultima lucrare a scriitorului militar comandor dr. Ioan Damaschin, „Viceamiralul Petre Zamfir-Veteran de război submarinistSalvatorul Bricului „Mircea”-Biscaya-1965”. Cartea este mărturia clară a faptului că datorită experimentatului comandant Petre Zamfir, bricul Mircea navighează și astăzi. „I-am spus și domnului Mîrșu (șeful Statului Major al Forțelor Navale): Dacă eu, cu echipajul meu, nu salvam această navă, voi, astăzi, nu mai aveați cu ce vă lăuda pe mările și oceanele lumii cu această mândrețe de navă”.