Cu o săptămână înaintea altui moment decisiv, votul din Camera Comunelor din 12 martie pentru planul Theresei May de acord cu UE pentru ieșirea din Uniune, lucrurile se dezvăluie din ce în ce mai complicate pentru Regatul britanic.
Astfel, liniile de partid și tendințele legate de Brexit se întretaie, iar partidele convenționale sunt amenințate cu ruperea și pierderea de parlamentari – au plecat deja cei pro-UE din Partidul Conservator și de la Laburiști, exod stopat doar de anunțul făcut de către James Corbyn că va supune la vot moțiunea pentru un nou referendum, dacă varianta sa de soft Brexit va fi respinsă.
În al doilea rând, amânarea e o soluție doar dacă există un motiv întemeiat. În al treilea rând, marile acorduri comerciale promise drept câștiguri pentru Brexit pălesc după anunțul condițiilor SUA pentru un acord de liber schimb. Practic, conservatorii și Brexiter-ii se trezesc în fața unor opțiuni tot mai inacceptabile. Mai întâi pentru un acord cu UE, documentul rămâne același, singura modificare fiind de natură politică, fie în declarația politică ce însoțește textul, fie într-o scrisoare semnată de către președintele Comisiei Jean Claude Juncker și Președintele Consiliului European Donald Tusk, prin care să fie explicitat back-stopul irlandez, adică clauza de salvgardare pentru granița interirlandeză Irlanda de Nord – Republica Irlanda.
Aici ar urma să se sublinieze caracterul temporar. Totuși Michel Barnier, negociatorul principal al Comisiei, a subliniat că nu se va renunța la clauza de salvgardare pentru menținerea liberei circulații pe frontiera inter-irlandeză, nici nu va fi relativizată în timp până la acordul final UE-Marea Britanie. O asemenea situația nu-i oferă un document cu putere juridică suficient de puternic doamnei May pentru a răsturna aversiunea și votul negativ înregistrat pe 15 ianuarie în Parlamentul britanic pentru acordul Brexit, cea mai usturătoare înfrângere din istoria parlamentarismului britanic. Nu mai vorbim de limitările deja acceptate pe dimensiunea liberei circulații sau rămânerii cetățenilor europeni în Marea Britanie și a celor britanici în UE după Brexit. În al doilea argument puternic discutat relativ la Brexit, libertatea de a face acorduri comerciale independent de Uniune, Marea Britanie a realizat că rămâne un stat cu 62 milioane de locuitori care nu are cum să dobândească pe nici un meridian o situație mai bună decât Uniunea Europeană cu 350 mln cetățeni.
Deci avantajele pieții mari nu vor mai putea fi înregistrate. Doamna May a realizat în discuțiile cu China, unde condițiile politice asociate unui acord de liber schimb sunt inacceptabile, dar mai nou, în urmă cu doar câteva zile, a realizat-o în relația chiar cu Statele Unite, după ce a primit clauzele și condițiile solicitate de americani. O situație care aruncă în aer așteptările anterioare legate de Brexit. Dacă mai adăugăm faptul că Marea Britanie a realizat și că i-a scăzut dramatic amprenta și capacitatea de proiecție a intereselor de fostă metropolă, și că are probleme să-și marcheze avantaje chiar în Commonwelath și în fostele colonii, avem dimensiunea reală a pariului prost făcut pe Brexit.
Un pariu care vede astăzi și preocupările legitime și abordările corecte din campania respectivă - precum dreptul de a încheia liber acorduri comerciale nelimitate de regulile europene - subminate de condițiile mai proaste pe care le poate obține Regatul după Brexit de la aceiași parteneri cu care are astăzi acorduri prin intermediul UE. Și amânarea datei ieșirii din UE ridică propriile probleme. Există o deschidere a celor 27 pentru a găsi un acord, deci în această perspectivă concretă termenul de 29 martie se va amâna.
În schimb, nu același apetit există în a discuta cu un partener care refuză toate ofertele, nu vine cu nimic în schimb și repetă ca o mantră aceleași susțineri inacceptabile, contrare unor angajamente deja asumate, cum sunt cele legate de clauza backstop-ul irlandez. De aceea trebuie să existe un acord și o perspectivă ce poate fi îmbrățișată de către Parlamentul britanic, fie un caz de forță majoră al căderii Guvernului, fie perspectiva unui nou referendum pentru a amâna Brexitul. În plus, nu trebuie uitat că amânarea dincolo de 26 mai, data alegerilor europarlamentare, obligă la organizarea acestor alegeri și în Regat, cu mandate valabile până la momentul Brexitului pentru europarlamentarii britanici.
Pentru moment, avem doar o amânare a prezentării acordului pentru 12 martie și un vot decisiv cu această ocazie în Parlament. Dacă acordul May este respins, se poate vota – inclusiv cu susținerea Guvernului – o amânare a termenului Brexitului. Pe de altă parte Laburiștii vor propune rămânerea în Uniunea Vamală și în Piața Comună, iar în cazul respingerii variantei lor de soft Brexit, vor propune revenirea către populație cu un nou referendum. De notat că varianta naționaliștilor scoțieni de a vota respingerea unui hard Brexit, a ieșirii din UE fără acord, a fost respinsă până acum, dar va fi supusă din nou la vot și există deja o majoritate în Parlamentul britanic care respinge ieșirea fără acord.
De asemenea, ceasul ticăie și la 21 martie avem Consiliul European de primăvară care va discuta eventuala amânare a Brexitului. Aici subiectul e extrem de complicat și greu de controlat, deoarece informațiile privind eventuala respingere a acordului May vor veni cu nici 9 zile înainte, ca și solicitarea de amânare a Brexitului, totul cu o formulă - sperăm cât mai concretă - a perspectivelor acordului: fie căderea Guvernului May, care nu a putut livra Brexitul convenabil, fie cu un nou referendum pe acord, dublat de întrebarea obligatorie dacă populația mai vrea Brexit.
În caz contrar, Marea Britanie riscă să rămână între uși, cu un Brexit declarat dar amânat sine die, cu obligația unui acord, dar la care nu mai ajunge, într-o formă care să poată fi susținută de majoritatea Parlamentului, respingând ieșirea fără acord și nefiind de acord, totodată, cu un nou referendum.