Fiecare dintre noi dispunem de o geografie mitologică personală. Un fel de album de reprezentări pentru orice spaţiu de pe acest pământ.
De pildă, într-un fel îţi imaginezi un oraş faimos, tu, care ai fost de nenumărate ori acolo şi ai propriul tău pliant desfăşurat în minte (încărcat cu senzaţii!). Şi cu totul altfel o face acela care doar a citit sau a văzut ilustraţii despre acel loc, însă acolo n-a fost niciodată. De aceea, are nevoie de un sinopsis mental.
Târgu Jiu este o parte simbologică din Constantin Brâncuşi, din orice punct ai privi (celelalte părţi aparţin eroilor din Primul Război Mondial). Numele titanului e peste tot, de la Universitate şi muzeu de artă, până la hotel, parcul oraşului sau casa de cultură. Asta, ca să nu mai amintim de prestigiosul Centru de Cercetare, Documentare şi Promovare a patrimoniului artistului – singura şi cea mai de nădejde instituţie ce se ocupă cu entuziasm şi competenţă de tot ceea ce se leagă evenimenţial de viaţa şi opera marelui sculptor (simpozioane, mese rotunde, manifestări culturale, apariţii editoriale, studii şi cercetări ştiinţifice etc.).
Constantin Brâncuşi s-a stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris şi va fi fost înhumat ieri(!), 19 martie, în Cimetière Montparnasse.
Peste 60 de ani, 2.000 de km mai la est, la Tg. Jiu, adică la originea „atlantului”, au avut loc Colocviile Brâncuşi. Acolo, timp de câteva zile, trei mari subiecte se vor fi discutat, printre altele („altele” însemnând tot lucruri esenţiale, precum filmul „Brâncuşi”, din 1996, al reputatului regizor Cornel Mihalache, apoi „Desenul post-Brâncuşi” de la Galeria UAP, urmată de fabuloasa expoziţie de sculptură „Versant aleatoriu” a lui Nicolae Fleissig (Franţa), de la Muzeul de Istorie, curatoriată de Maxim Dumitraş şi, nu în ultimul rând, lansarea a patru cărţi importante, cu subiecte conexe „patronului” Colocviilor!).
Deci, trei mari oportunităţi au fost puse în discuţie.
Prima: Proiectul înfiinţării la Târgu Jiu a unui muzeu de Artă Modernă (subiect dezbătut aprins, cu clinciuri terminologice, între aproape toată floarea sculpturii româneşti contemporane prezentă acolo şi criticii de artă!). A doua: Stadiul întocmirii dosarului de includere a Ansamblului brâncuşian în patrimoniul UNESCO, ştiut fiind că autorităţile culturale române se află la a doua încercare. A treia, dar nu cea din urmă: Proiectul de amenajare şi modernizare a Căii Eroilor (axa ce reuneşte Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului), despre care autorul, binecunoscutul arhitect Dorin Ştefan, profesor la Academia „Ion Mincu”, a vorbit, susţinut de o prezentare video foarte eficientă.
Prezenţa ministrului Culturii, Ionuţ Vulpescu, care a subliniat importanţa continuării demersurilor de protejare, cunoaştere şi promovare a creaţiei lui Constantin Brâncuşi, a garantat că viitorul Muzeului Naţional „Constantin Brâncuşi”, înfiinţat prin Legea nr.199/2015, începe să se întrevadă. Ministerul a promis că în următoarea perioadă va veni cu informaţii şi detalii despre spaţiul ales pentru punerea în operă a proiectului.
Gradul de profesionalism şi coerenţa acestor Colocvii (pentru care trebuie adresate felicitări organizatorilor!) sunt un argument că festivismul uscat, omagierile de tip „Cântarea României” sau şezătorile zgomotoase cu farafastâcuri folclorice sunt deja istorie. A trecutului.
Astăzi, modernitatea lui Brâncuşi trebuie să însemne ieşirea imaginii lui din tezism cultural şi acomodarea percepţiei sale în conştiinţa publică. Ceea ce eu simt că se face.