Veşti proaste pentru Theresa May, cea care a amânat din nou, pentru 12 martie, cu două săptămâni, votul relevant pentru Brexit în Parlament. Între timp, joi seara Camera Comunelor are o nouă dezbatere cu moţiuni şi amendamente inedite, gata să măture majoritatea Guvernului May. Deja săptămâna trecută a avut loc o schimbare fundamentală, în două etape, când mai întâi 7 laburişti, în final 9, au părăsit Partidul, intrând într-un grup parlamentar pro-european, la care s-au alăturat 3 conservatori pro-europeni.
În fapt, marea problemă vine din faptul că nu există nici un partid care să pledeze pentru un nou referendum pentru a rămâne în UE. Conservatorii, cu precădere sub imperiul deciziei puternice a doamnei May, consideră că trebuie să livreze Brexitul din referendumul deja desfălurat li refuză orice revenire către urne şi cetăţeni, în timp ce Laburiştii lui Corbyn, şi mai ales preşedintele partidului, marşează tot pe livrarea Brexitului, chiar dacă abordarea sa e pe o variantă soft, nuanţată, aceea de a rămâne în uniunea vamală şi chiar cu acorduri pentru piaţa comună europeană, o variantă apropiată celei norvegiene.
Ei bine, după dezertările de ultimă oră, doamna May a anulat votul esenţial, cel obligatoriu şi cu relevanţă în Parlament, şi au rămas dezbaterile cu voturile de control, care marchează opiniile majorităţii ce sunt testate de amendamente. Principala modificare vine de la Laburişti, cei care au putut bloca hemoragia pro europenilor la noul grup doar discutând şi asumându-şi acceptarea unui referendum care să valideze acordul la care s-ar ajunge, concomitent cu votul pentru opţiunea rămânerii în UE. Deja adjunctul său de la Laburiști, John McDonnell, a anunţat că partidul său e foarte aproape de această decizie, că el însuşi va susţine şi va vota cu rămânerea în Uniunea Europeană.
De altfel, între amendamentele care se vor vota joi se află şi unul al laburiştilor care va discuta cu certitudine varianta referendumului, dacă decizia va fi luată zilele acestea. În plus, o altă surpriză vine chiar din interiorul Guvernului conservator, acolo unde cel puţin trei miniştri au avertizat că vor vota pentru prelungirea termenului de 29 martie al Brexitului, pentru că nu e timp pentru un acord, asta mai ales dacă Doamna May nu are date concrete şi majore cât de curând.
Într-un articol public, Amber Rudd, Greg Clark şi David Gauke au decis să sfideze premierul şi chiar să-l forţeze să-i demită, lor urmând să li se adauge şi alţi membri ai Guvernului May care nu sunt de acord cu varianta fără acord pentru Brexit. Cei trei au avertizat că economia, securitatea naţională şi pacea în Irlanda de Nord ar fi compromise la ieşirea fără acord, la aceastea adăugându-se riscul de a inflama şi naţionaliştii scoţieni care-şi doresc şi ei un nou referendum de părăsire a Marii Britanii, dacă părăseşte UE, mai ales fără acord. Ei au avertizat că amânarea e obligatorie, şi un amendament în acest sens e aproape obligatoriu joi, în Parlament.
Până atunci, Premierul Theresa May a plecat în Egipt, la reuniunea UELiga Statelor Arabe, acolo unde va avea discuţii, în marja summitului, cu liderii europeni, în eterna încercare de a obţine noi compromisuri şi cedări, deşi UE a transmis foarte clar că nu va exista nici o schimbare în acord. Pe de altă parte, există posibilitatea ca declaraţia politică de explicare, care nu are valoare juridică, să dobândească o formă în care să fie anunţată formula temporară pentru back-stop, instrumentul de salvgardare şi garantare al UE în cadrul acordului, care vizează frontiera interirlandeză, între Republica Irlanda care rămâne în cadrul UE şi Irlanda de Nord, care va urma Marea Britanie în Brexit.
Deja întreaga clasă politică britanică a fost zguduită puternic de către Brexit. În celebra diviziune conservatorilaburişti – cu liberali-democraţii proeuropeni dispăruţi din Parlament şi cu UKIP, partidul independent al Brexiter-ilor absent şi el după referendum – a fost aruncată în aer de Brexit. Acum s-au despărţit apele între hard-Brexiteri, cei ce resping orice acord cu UE, cei care-şi doresc un acord, cei ce vor o formula de soft Brexit şi cei care doresc rămânerea în UE. Şi dacă iniţial diviziunile la Brexit erau între cei ce doresc piaţă liberă absolută şi cei care acceptă reglementări europene, cei care vor controlul frontierelor şi cei ce sunt de acord să primească refugiaţi, în sfârşit, cei ce văd o Mare Britanie progresivă, globală, integrată în UE şi cei ce doresc o Mare Britanie mai tradiţională, azi lucrurile se mută spre variante mai complexe.
Este vorba despre o majoritate care nu doreşte părăsirea UE, după ce a realizat ce înseamnă Brexitul, o majoritate păcălită prin diferitele metode în cadrul referendumului, dar care doreşte să rămână în conclavul european, dar care nu are reprezentare directă în Parlament. Mai mult, în întreg Parlamentul, indiferent de dezbateri, deşi există parlamentari pro-europeni, nu a existat nici un amendament sau vot pro-UE în toate dezbaterile de până astăzi, singurele tentative vizând amânarea Brexitului după 29 martie şi varianta unui acord de ieşire din UE mai blând. Poate doar naţionaliştii scoţieni au fost singurii care au mai încercat amendamente pro-europene, căzute la vot fără drept de apel. Azi, noul grup format este exact expresia absenţei reprezentării acestei majorităţi proeuropene din stradă şi în Parlament, iar formarea sa ar putea să aibă efecte în viitoarea dezintegrare a majorităţii tot mai fragile pe care se întemeiază supravieţuirea guvernului May.