Bogdan Teodorescu, acest Dumitru Popescu-Dumnezeu al Regimului Ponta, lingușit de slugile de la TVR

Citez știrea, de mai jos, găzduită doar de Reporter virtual: ”Sâmbătă, 12 aprilie, de la ora 22.30, după Filmul de Oscar, telespectatorii TVR 2 vor afla într-o ediţie găzduită de Ioan Buduca, de ce criticii de specialitate vorbesc despre Băieţi aproape buni ca fiind „cel mai bun roman politic din perioada postdecembristă”, anunță postul de televiziune.

Bogdan Teodorescu este consilierul premierului Victor Ponta și este co-autorul programului de guvernare al USL. Aparițiile publice ale lui Ponta sunt atent pregătite de Teodorescu.”

Pentru a pricepe haznaua pe cale de a deveni TVR-ului Victor Ponta, se impun următoarele precizări:

1. Emisiunea în care se va vorbi despre acest Dante al României PSD-izate e dedicată cărților de excepție ale culturii noastre, „parte a misiunii publice a TVR de educare a publicului şi de promovare a valorilor româneşti autentice”.

Bogdan Teodorescu e un grafoman în timpul său liber, cel de program fiind consacrat propagandei PSD, pe care o conduce de la Victoria, pe post de Cabinetul 2, evident, plătit ca funcționar guvernamental și nu ca activist al unui partid. Emisiunea de sîmbătă e a doua din șirul edițiilor unei emisiuni consacrate, repet, cărților care au făcut epocă în cultura română. Să dedici o ediție a unei emisiuni cu astfel de pretenții unui autor mediocru numai pentru că el are pînea și cuțitul în TVR mi se pare nu numai un act de lingușeală grețoasă, dar și de ofensă gravă adusă culturii române.

2. Bogdan Teodorescu e cel care a negociat cu Stelian Tănase trecerea de partea PSD drept condiție a rămînerii în fruntea TVR. Pentru TVR, dar și pentru televiziunile Puterii – Antena 3 și România Tv – el e un fel de Dumitru Popescu-Dumnezeu al Regimului Ponta. Chiar dacă el, Bogdan Teodorescu, ar fi fost Balzac al vremurilor PSD-iste, bunul simț îi cerea să refuze o asemenea lustruire drept mare scriitor de slugile sale de la TVR.

3. De unde însă bun simț la un activist PSD?

Text publicat pe Cristoiublog.ro