"... o ţară îndepărtată, frumoasă şi înfricoşătoare."
Vă mai amintiţi melodia cântată de Dan Spătaru?
Sunteţi prea tineri? Aţi uitat?
Şi, totuşi, în viaţă, cu toţii avem momente de răscruce când aşteptăm un tren care nu mai vine sau, din contră, norocoşi, prindem un ultim tren spre ceva ce ar trebui să fie o lume mai bună, o iubire împlinită, o casă ca aceea din visele copilăriei... Mona Manoliu alege „Trenul de Trieste“, singura şansă prin care poate lăsa în urmă o trădare şi o lume întunecată. Mona, personajul principal al romanului, este o bucureşteancă îndrăgostită de cine nu trebuie - un tânăr arătos, care ar putea fi securist. Dezamăgită şi îngrozită, alege fuga spre Lumea Nouă, unde speră să-şi împlinească visul american.
Autoarea, Domnica Rădulescu, pare să fi trăit aceleaşi experienţe în viaţa ei reală. Studentă la Litere la Bucureşti, alege calea exilului. După 25 de ani în America se hotărăşte să scrie - direct în engleză - romanul vieţii ei. Autobiografic sau nu, „Trenul de Trieste“ este şi o poveste politică despre oameni obişnuiţi, o frescă romanţată a epocii de aur. „...
O călătorie năucitoare către o ţară îndepărtată, frumoasă şi înfricoşătoare şi o odisee întreprinsă în adâncurile inimii unei tinere fete şi a remarcabilei femei în care se transformă“, scrie Arthur Golden, autorul „Memoriilor unei gheişe“.
Un roman apărut în această vară la Knopf/Random House, vândut deja în 15 ţări şi editat în România de Editura Tritonic. MINUS. Pe copertă apare sigla Caşmir, despre care nu înţelegem exact ce tip de colecţie defineşte. Fiind prima carte din serie, poate că ar fi trebuit explicate intenţiile editorului-coordonator. Romane de dragoste, literatură pentru sexul frumos, memorii, amintiri? PLUS. O copertă retro (aş spune vintage - dar mi-este teamă să nu greşesc termenul!), ca pentru anii ’80, un format prietenos (14 x 20 cm), mai ales pentru un hardcover. Şi o surpriză plăcută (cel puţin pentru mine!) - capitolele au titlu, nu numere, ca în multe dintre volumele ultimilor ani. Dacă motivele socioeconomice vă împiedică să luaţi un tren spre zări mai însorite, „Trenul de Trieste“ nu e foarte scump, doar 40 de lei... Încercaţi!