Doi miniștri ies din sediul guvernului britanic. Unul îi spune celuilalt: „Amânările astea ale Brexitului... Când le prinzi gustul, nu te mai saturi”. Caricatura aceasta din The Telegraph ilustrează mai bine decât orice analiză farsa Brexitului care se joacă sub ochii noștri.
Theresa May a vizitat marți Berlinul și Parisul, înaintea summit-ului UE de miercuri, pentru a-i convinge pe cei doi corifei ai Europei să accepte o nouă amânare a Brexitului. Angela Merkel nu i-a ieșit în întâmpinare, lăsând-o pe May să-și plimbe stingheră rictusul printre blițuri. Emmanuel Macron, dimpotrivă, a întâmpinat-o cu un zâmbet lătăreț, a pupat-o și a luat-o tandru de talie. „Nostimă bătrânica!”
Aparențele înșală: în realitate, Merkel dorește o amânare lungă a Brexitului, până prin martie viitor. Macron, dimpotrivă, nu știe cum să scape mai repede de britanici, un obstacol în calea accesului augustului său tur pe tronul Europei. Cei care l-au făcut președinte l-au adus însă repede cu picioarele pe pământ și cu botul pe labe, să înceteze să mai scoată pe gură tot ce îi trece prin cap. „Lăbuș”, nu „la bouche”! Drept care Macron și-a revizuit grabnic poziția, declarându-se de acord cu amânarea Brexitului până de Anul Nou. Din 23 iunie 2016, când britanicii s-au pronunțat cu 52% față de 48% pentru ieșirea din Uniunea Europeană, un mecanism uriaș s-a pornit pentru a împiedica acest lucru. Cine a avut ochi, a văzut semnele. De pildă, desemnarea ca prim-ministru pentru a scoate țara din UE a Theresei May, una dintre cele mai proeminente militante anti-Brexit.
Sau declarațiile cât se poate de explicite ale liderilor europeni, în frunte cu Juncker, că Marea Britanie va fi tratată astfel încât să se dea o lecție usturătoare oricărui alt stat care, pe viitor, ar cuteza să iasă din rând. Sau campania finanțată cu milioane de lire sterline de către George Soros și alții din aceeași făină, pentru organizarea unui al doilea referendum, în care britanicii să voteze „cum trebuie”. Drept care (incredibil!) presa le-a spus cititorilor că în 2016 au votat neinformați.
Sau „Project Fear”, o furibundă campanie politică și de presă prin care s-a încercat înspăimântarea britanicilor în legătură cu consecințele catastrofale ale Brexitului. Mai ales ale unuia fără acord. Nici o nenorocire nu a fost omisă: de la o prăbușire economică la invazia teroriștilor, de la criza sandviciurilor (sic!) la al treilea război mondial (sic!!!). Acum este în derulare campania în care britanicii sunt avertizați că vor dispărea medicamentele din farmacii!
Dacă toate acestea nu erau de-ajuns, la jumătatea lui ianuarie 2019 lucrurile au devenit limpezi și pentru un orb: Philip Hammond, cancelarul guvernului May, a avut o teleconferință cu conducătorii executivi a 330 de mari companii care operează pe teritoriul Marii Britanii, în care aceștia au primit asigurări că nu va exista un Brexit fără acord . Cum parlamentul de la Londra a respins în serie acordul Theresei May și nu se întrevedea (ca azi!) nici o șansă de a fi aprobat, concluzia logică era că Brexitul va fi pus pe butuci.
Mai mult, Hammond le-a spus mogulilor că nu este exclusă revocarea Articolului 50 din Tratatul de la Lisabona, care legaliza ieșirea din UE.
Democrația, „puterea poporului”, „votul suveran”... niște baliverne! Alegerile, o coregrafie inutilă! Dacă iese cine trebuie, bine. Dacă nu, se votează până iese. Sau se ignoră votul! (Vezi cazul strigător la cer al referendumurilor din Franța, Olanda și Irlanda pentru Constituția europeană!). Lucrurile au evoluat exact în sensul celor raportate de valetul Hammond stăpânilor săi. Umilă ca o cotarlă ciomăgită la Bruxelles și rigidă ca un pălimar acasă, Theresa May a făcut totul pentru a împinge criza până în pragul exploziei.
Apoi, când lumea a obosit de atâtea tărăgănări, s-a înmuiat brusc. A început să vorbească de posibilitatea unui al doilea referendum (lucru pe care îl respingea până deunăzi cu indignare), s-a arătat dispusă la o rămânere într-o uniune vamală cu UE și negociază o înțelegere rușinoasă cu Laburiștii, făcând-o pe Margaret Thatcher să se învârtă în groapă. May nu distruge doar Brexitul, nimicește și Partidul Conservator!
Păpușarii trag sforile pentru o lungă amânare a Brexitului. Aceasta înseamnă că Londra este obligată să organizeze alegeri europarlamentare la sfârșitul lui mai. Un nou otgon care să lege mai solid Regatul de Uniune. Următorul pas ar fi organizarea unui al doilea plebiscit, sau, cum a promis Hammond, revocarea unilaterală a Articolului 50, permisă de Curtea Europeană de Justiție.
Până la aneantizarea Brexitului într-un fel sau altul, se intenționează ținerea Marii Britanii ca membră UE cu un rol exclusiv decorativ. Fără a putea participa la decizii, dar obligată să accepte dictatele de la Bruxelles. Statut de colonie.
Este posibil ca maeștrii păpușari, în aroganța lor, să fi făcut o eroare fatală. Să se fi încurcat în propriile sforării. Să-și fi băgat singuri mortul în casă. Cum îți poți imagina că a cincea putere economică a lumii ar putea fi ținută sub papuc de un conglomerat tot mai fisurat de țări care de mult nu mai trag în aceeași direcție? Păstrarea Marii Britanii pe post de ficus în UE ar putea avea exact efectul contrar: în loc să împiedice dezagregarea Uniunii, să o catalizeze.
Scenariul anti-Brexit, tot mai cusut cu ață albă, a sfârșit prin a-i irita pe britanici, care simt că sunt luați de proști. A apărut radicalizarea: euroscepticismul e pe cale să se transforme în eurofobie. Întrun sondaj de miercuri, noul Brexit Party al lui Nigel Farage era cotat cu peste 10%, iar fostul său partid, Ukip, cu 7,5%. Adăugați nucleul dur pro-Brexit din Partidul Conservator, de cel puțin 15%.
Alegerile europarlamentare vor fi ocazia perfectă pentru revărsarea acestui val de eurofobie: britanicii vor îngroșa rândurile naționaliștilor din Parlamentul European, de care se teme atât de mult Bruxelles-ul. Și acolo nu vor sta cu mâinile încrucișate. Conservatorii duri, așa-ziștii „Brexiteers”, au avertizat că vor acționa ca o „bilă de la demolări” în viitorul Parlament European. „Suntem în secolul 21 și nu poți ține o națiune captivă împotriva voinței sale. Veți avea de-a face cu mânia perfidului Albion. Vom fi un cal troian în UE”, a avertizat parlamentarul Marc Francois. Iar liderul durilor, Jacob Rees-Mogg, a conchis: „Vom distruge UE din interior!”