Florian Bichir: "Ciocnirea pe teritoriul Kosovo a celor două mari superputeri, NATO şi Rusia, nu trebuie să ne mire".
Ciocnirea pe teritoriul Kosovo a celor două mari superputeri, NATO şi Rusia, nu trebuie să ne mire. Recurgând la istorie, multe din actele politice de astăzi pot fi explicate, mai ales că marile cancelarii care au la dispoziţie centre de studii geopolitice au o memorie care traversează secolele.
De la Petru cel Mare, Rusia a încercat să-şi impună dominaţia în Balcani, sub pretextul eliberării „fraţilor creştini“. Că urmărea doar o expansiune şi transformarea provinciilor în gubernii, s-a demonstrat în timp.
Recent, în Balcani, Rusia a pierdut unul dintre principalii săi aliaţi ai perioadei comuniste: Bulgaria. Nu numai că Bulgaria a intrat în Uniunea Europeană, dar a reacţionat ferm faţă de diversele manevre ruseşti de intervenţie în treburile sale interne, ajungându-se chiar la expulzarea unor diplomaţi ruşi. După atâtea decenii de susţinere a mitului „fratelui rus eliberator“, istoricii oneşti din Bulgaria, studiind documentele secolului al XIX-lea, au constatat că proclamaţiile ruseşti adresate populaţiei bulgare în timpul războaielor ruso-turce (atât de dese în acea perioadă) nu fac aproape niciodată referire la bulgari, ci la „fraţii slavi, fraţii creştini“. Probabil pentru că urmau să fie făcuţi şi ei ruşi. Bulgaria şi Serbia au fost alternativ sub influenţă rusă şi austriacă, mai niciodată amândouă sub aceeaşi influenţă, pentru că interesele celor două ţări erau complet diferite, Bulgaria considerând întotdeauna Macedonia un teritoriu bulgar.
Între Albania şi Iugoslavia s-a petrecut acelaşi lucru, politica externă albaneză fiind condusă după sloganul: „Cine e duşmanul Iugoslaviei, acela e prietenul Albaniei“, mai ales după ruperea relaţiilor dintre Tito şi Stalin în 1948. Cu toate că a fost un dictator sângeros (culmea, făcuse studii remarcabile la Sorbona), liderul comunist albanez Enver Hoxha are un merit deosebit. Hruşciov a vizitat Albania împreună cu vestitul mareşal Malinovski şi a prospectat locurile în care urmau să fie amplasate bazele sovietice, printre care şi Vlora.
Din motive pe care nu le cunoaştem, Hoxha a refuzat cererile sovieticilor şi, în curând, relaţiile albanosovietice s-au deteriorat, ajungând la o agravare aproape egală cu cea din conflictul Tito- Stalin. Ce s-ar fi întâmplat dacă în Albania, la Adriatica, ar fi existat baze sovietice? Grecia şi Italia ar fi fost puternic influenţate de această prezenţă militară. La fel Iugoslavia poate nu ar fi putut să-şi menţină orientarea politică independentă.
Se pare că sovieticii/ruşii nu au uitat acest afront. Umilinţa suferită de Moscova la refuzul lui Hoxha de a admite bazele sovietice de submarine şi rachete pe teritoriul Albaniei este răzbunată prin atitudinea Rusiei de astăzi. În căutare de aliaţi în Balcani, Rusia sprijină nelimitat Serbia, în timp ce NATO şi-a postat capul de pod în Kosovo. Ca o ironie a sorţii, poate destinul Balcanilor, astăzi din nou supus agresiunii ruseşti, se datorează dictatorului comunist Enver Hoxha.