BICHIR: "Nici nu mai contează anotimpul. Fie primăvară, fie iarnă, aproape săptămânal agenţiile de ştiri transmit că, în diverse localităţi, s-a petrecut o tragedie."
Dacă plouă prea mult, casele sunt luate de ape, zdrobite de viituri distrugătoare. Cum dă căldura, apare seceta şi inevitabil există localităţi unde trebuie dusă apa cu maşina pompierilor. Puţurile sunt seci, iar singurele izvoare de apă sunt infestate de cine ştie ce bacil, ori întreprinzător din zonă, pe care-l doare-n cot de ecologie sau mediul înconjurător, considerate baliverne. Important e să iasă banul... Dacă e iarnă, alte zeci de localităţi devin calamitate, fiind izolate de nămeţi. Oamenii îngheaţă în beznă, zeci de Salvări rămân blocate pe drumurile troienite.
Părem o ţară blestemată, fiecare anotimp aducând cu sine un şir lung de catastrofe. Ieri, guvernul a luat în discuţie situaţia sinistraţilor din localitatea vâlceană Mateeşti, ale căror case au fost distruse de alunecarea de teren, şi va interveni cu un ajutor pentru refacerea locuinţelor acestora. Cu siguranţă săptămâna viitoare executivul va trebui să intervină pentru un alt dezastru. Cine ştie ce case se vor scufunda, ce baraj va scăpa de sub control? Nimeni nu ştie ce nenorocire se va întâmpla, dar toţi suntem convinşi că ea va veni. Şi vine cu o regularitate înspăimântătoare, care din păcate nouă a început să ni se pară firească. Ce e în neregulă cu această ţară, dacă până şi catastrofele au început să ni se pară normale, iar sinistraţii o chestiune obişnuită? Rast, Spantov, Chiselet şi Mănăstirea sunt localităţi care nu ne mai spun nimic, deşi ele au fost lovite de răzbunarea naturii. Banalizarea suferinţei, monotonia durerii a pus stăpânire pe o România amorţită, o ţară în comă...
Zdrobit de avalanşa de dezastre, guvernul se comportă ca un salvamar care trebuie să ducă la mal câteva zeci de persoane: e buimac, nu ştie pe cine să scape mai întâi. Cum să-şi gestioneze forţele, ce să facă să iasă din această situaţie care se repetă la nesfârşit ca un coşmar? Şi nici nu mai seamănă a salvamar, ci a cioclu care poate cel mult să constate, clătinând din cap şi să ducă o coroană. Un ultim omagiu!
Oficial există un Inspectorat General pentru Situaţii de Urgenţă, care îşi face cu prisosinţă datoria, deşi e copleşit de evenimente. Într-o ţară în care Codul de Avertizare (roşu, portocaliu, galben) ar trebui difuzat obligatoriu după rubrica meteo, un astfel de Inspectorat pentru Situaţii de Urgenţă e insuficient. Ar trebui poate înfiinţat de urgenţă un Minister al Dezastrelor. Nu-i o glumă! Bulgarii aflaţi într-o postură similară au un „Minister al dezastrelor şi accidentelor“. Dar mai poate face faţă la ceva acest guvern, denumit de unii penal, când el nu este în stare să găsească o mână de oameni capabili şi fără probleme cu justiţia?
Am ajuns o ţară de sinistraţi, de oameni care aşteaptă impasibili, mai ceva ca-n Mioriţa, să-i lovească necazul. Şi asistăm nepăsători la propria noastră distrugere. Nu mai avem reacţiile unei naţii normale. Privim apatic cum ne sinucidem...