Discursuri politice, editoriale, emisiuni cu somități ale vieții politice, culturale și științfice, parcă toată lumea vrea să ne convingă de faptul că imigrația este o adevărată mană cerească pentru țările de destinație. Chiar și documentarele științifice pun umărul la această propagandă. comparându-i pe migranții musulmani din zilele noastrre cu cei care au construit America. Ce mai contează că America era în acele timpuri slab populată și sălbatică, în vreme de Europa e leagănul civilizației mondiale?
În ciuda propagandei, realitatea se încăpățânează să fie însă alta. Iată, de pildă, ce se întâmplă la Bruxelles, capitala Belgiei și a Uniunii Europene. “La Bruxelles, 90 la sută din asistații sociali sunt de origine străină! Acest oraș este în curs de pauperizare din cauza imigrației! Acest lucru ar trebui să le dea de gândit celor care susțin granițele deschise în timp ce denunță creșterea inegalităților.” Declarațiile făcute de politicianul și scriitorul belgian Alain Destexhe jurnaliștilor francezi de la Le Figaro creionează o situație disperată. După părerea acestui politician liberal, modelul unei societăți multiculturale a eșuat în Belgia. „În raport cu populația sa, Belgia a acceptat mult mai mulți imigranți decât țările vecine, inclusiv Franța. În anii 2000, migrația netă a fost de patru ori mai mare în Belgia decât în Franța sau Germania, cu toate problemele care decurg de aici- lipsa integrării, comunitarismul musulman și dezvoltarea islamismului. Toate aceste probleme au fost negate sau minimalizate...”. Dincolo de sărăcie, terorism și islamizarea societății, aceste politici pro-imigrație au mai avut, potrivit lui Alain Destexhe, un efect distrugător asupra unității țării. Mai preciis, au accentuat prăpastia dintre flamanzi și valoni pe plan politic. ”În nordul țării, Noua Alianță Flamandă și Vlaams Belang (partid apropiat de tezele Marine Le Pen) au monopolizat de mult timp întrebările cu privire la migrație. În sud, presa și partidele politice au fost mai reticente. Ca urmare, nordul țării votează în principal cu dreapta (extrema dreaptă și dreapta naționalistă reprezintă aproape 40% din electorat) în timp ce voturile din sud se duc spre stânga”. Din punct de vedere politic a apărut însă și un al treilea pol de putere, reprezentat de imigranți. „Parlamentul regional din Bruxelles, unde belgienii de origine străină sunt pe punctul de a deveni majoritari, voteaz rezoluții privind Palestina sau musulmanii persecutați în Birmania, dar nu se interesează deloc de situația drepturilor omului în Turcia. În școlile primare publice din Bruxelles, mai mult de 50% dintre copii studiază religia musulmană." De altfel, capitala Belgiei se îndreaptă cu pași repezi, conform lui Alain Destexhe, spre momentul în care nativii vor deveni o minoritate. „Demografia este o problemă centrală. Bruxelles a devenit al doilea oraș cel mai cosmopolit din lume, după Dubai, fără a avea bogăția acestuia”.Alain Destexhe nu este un naționalist, nici nu are vreo simpatie pentru așa-zisa extremă dreapta. Dimpotrivă, a fost primul secretar general al „Medicilor fără frontiere” (o organizație care din punct de vedere ideologic aparține stângii) și a scris nenumărate articole în presa mainstream (The New York Times, The Economist. Le Monde și Le Figaro ) pe teme foarte dragi globaliștilor, precum drepturile omului, asistența umanitară și relațiile internaționale. Numai că realitatea a devenit atât de îngrijorătoare, încât politicianul belgian n-a mai putut să tacă. Avertismentul lui ar trebui să ne dea tuturor de gândit. „Această realitate statistică (creșterea demografică accelerată a imigranților n.r.) a fost ascunsă populației. (...) Elitele și presa, cele care decid despre ce li se permite belgienilor să vorbească, au fost foarte atente să nu fie dezvăluite statistici care ar putea provoca îngrijorare. (...) Chiar și Eurostat, agenția oficială de statistică a UE, amestecă datele și ideologia."