Trebuie s-o recunoaștem. Nu întîmplător Caragiale și-a făcut din politică teritoriul predilect al bătăii sale de joc. Printre alte note care fac și azi din politică materia generoasă pentru ironia de tip caragealean se numără și ipocrizia.
Serialul House of Cards a șocat prin cinismul cu care congresmenul Frank Underwood, după un discurs demagogic în public, pune mîna la gură și ne spune nouă, spectatorilor, c-a fost vorba de o tragere pe sfoară.
Agenția Reuters a difuzat știrea potrivit căreia Departamentul de Stat al SUA și-a dat acordul pentru ca America să vîndă României Rachete Patriot în valoare de 3,9 miliarde dolari. Ambasadorul american Hans Klemm s-a grăbit să felicite România pentru această decizie a Departamentului de Stat. Hans Klemm a fost pînă nu demult o marionetă a Democraților. În timpul campaniei prezidențiale din SUA, dar și după ce Donald Trump a fost declarat Președinte, Hans Klemm a plîns-o pe Hillary Clinton, pe care a votat-o împreună cu restul ambasadei SUA la București. Prin lingătorii săi de clanțe din România, între care se numără Fostul Florian Coldea, Hans Klemm a dus o politică publică de contestare a noului președinte.
Văzînd însă că Donald Trump a rămas președinte, în ciuda urii pe care i-o poartă CNN, în cel mai pur stil românesc (după un timp de stat aici, pînă și Jeanne D’Arc s-ar fi românizat), a trecut cu arme și bagaje de partea noului Jupîn. Donald Trump conduce America, după cum el însuși recunoaște, ca pe o companie. În conducerea unei companii important, crucial, rămîne obținerea de profit cu orice preț, inclusiv prin tragerea pe sfoară a altor companii.
Un teritoriu pe care compania America, sub conducerea lui Donald Trump, s-a angajat cu toate pînzele sus pentru a obține profit se dovedește vînzarea de armament american altor țări. Sau, mai precis, vîrîrea pe gît altor țări a unor uriașe comenzi de armament. Germaniei, Franței, Angliei e mai greu să le vîri armament american pe gît, cîtă vreme chiar aceste țări caută să vîre armamentul lor pe gîtul altora. Și atunci omul de afaceri Donald Trump a găsit în unele țări din Europa Centrală și de Est proastele din iarmarocul planetar dispuse să cumpere pe bani grei armamentul care zace prin depozitele și silozurile americane, pentru că e scos din uz. Ce să faci cu el? Te costă de rupe să-l distrugi. Și atunci îl vinzi. Amărăților din Est care oricum mor de foame. Una dintre aceste țări cărora Donald Trump le-a vîrît pe gît armament american pe bani grei e România.
Ce să facă România cu Rachete Patriot? Un Război cu Federația Rusă – dacă va fi – va fi unul între Rusia și NATO. Un astfel de război devine în cîteva secunde război nuclear. Ce să facă România în astfel de condiții cu Rachete Patriot? Să tragă cu ele împotriva norului radioactiv? Că doar n-or trimite rușii avioane să bombardeze Bucureștiul după ce întreaga Planetă va fi cenușă. România are nevoie de rachete Patriot în măsura în care o țărancă cu zece copii care mor de foame are nevoie de un vibrator fără baterii oferit în iarmaroc de un șmecher bun de gură.
Pentru aceste rachete inutile România dă colosala sumă de 3,9 miliarde de dolari. 3,9 miliarde luați de la spitale, de la autostrăzi, de la școli și grădinițe și dați companiilor americane de armament. E limpede că pentru aprobarea vînzării trebuie felicitat Departamentul de Stat al SUA și nu Guvernul României. Nu de alta, dar America e cea care se pricopsește cu 3,9 miliarde de dolari pe vibratoarele fără baterii care sînt Rachetele Patriot și nu România, care dă acești bani. Slugă a lui Donald Trump, ambasadorul american s-a orientat rapid în relația cu babuinii de la București. Nu-i mai bate la cap să-și pună singuri cătușe admirînd-o pe Codruța Kovesi. Îi bate la cap să cumpere armament american potrivit noii politici de la Casa Albă.
Astfel că felicitările adresate de Hans Klemm sînt întruchiparea perfectei ipocrizii politice. La încheierea vizitei lui Klaus Iohannis în SUA am scris că bătaia pe umăr a președintelui nostru ne va costa miliarde de dolari. Donald Trump și-a făcut din capacitatea sa de a negocia unul dintre argumentele prin care a ajuns președinte. Omul de afaceri Donald Trump mărturisea, cu mult înainte de a ajunge președinte, în 1990: „După cum am menționat, studiez oamenii și fac asta în orice negociere”. Contestat virulent de către o mare parte a Americii, Donald Trump a pornit o cruciadă de proporții pentru a obține afaceri profitabile pentru America. Una dintre acestea a fost cu România.
Klaus Iohannis, un președinte practic inexistent după doi ani și ceva de mandat, căruia nu i-a ieșit nimic în afara de grătarele cu amicii în weekend și voiajele cu Răvășitoarea în restul timpului, era înnebunit să beneficieze de o vizită la Casa Albă. Știind asta, negustorul Donald Trump i-a oferit-o (ce-l costa?), în schimbul contractului fabulos de rachete Patriot. Drept bonus l-a bătut pe Klaus Iohannis pe umăr. Această bătaie pe umăr a devenit, pentru propaganda prezidențială din România, echivalentul momentului numit Marea Unire sau Cîștigarea Independenței. Pe noi, românii, ne costă 3,9 miliarde de dolari. O sumă de 220 de dolari, cum a calculat Ionuț Cristache pe facebook, pentru fiecare locuitor al țării. Cu noi, Donald Trump a scăpat ieftin. Cu polonezii a fost mai greu. A trebuit să meargă la ei, la Varșovia, să-i lingă în fund, altfel zis, să citească un text prin care să gîdile zdravăn vanitatea dintotdeauna a leșilor. Asta într-un context în care regimul Conservator din Polonia e hulit în Occident. Pentru o sumă (e drept, mai mare) polonezii au beneficiat de o vizită și un discurs lingușitor ale lui Donald Trump. Pentru 3,9 miliarde dolari dați pe niște vibratoare fără baterii, care sînt Rachetele Patriot, noi am beneficiat de un bătut pe umăr (drept) al lui Klaus Iohannis. Dacă-l bătea pe amîndoi, cît plăteam?