Este o impunitate să faci speculații, cu atât mai mult despre un atentat terorist în derulare, atunci când ai o abundență de informații, venite din surse nesigure, și unde apetitul presei pentru senzațional și acoperire în premieră a evenimentului face ca în spațiul public să se lanseze foarte multe ipoteze și date neverificate, fapt care sporește confuzia și teroare în rândul publicului.
Mai mult, în asemenea atacuri, informațiile oficiale nu pot fi avansate prea repede, când ancheta este încă în derulare iar o parte din responsabili se ascund sau vor să fugă. Însă din cele difuzate deja de către oficiali și autorități, am reușit și voi încerca să trag câteva concluzii prealabile, chiar dacă analiza noastră poate fi supusă și ea unor revizuiri ulterioare.
Potrivit datelor pe care le avem de la comandatul formațiunii anti-teroriste spaniole, Josep Lluis Trapero, o explozie desfășurată miercuri la Alcanar, localitate situată la 200 km de Barcelona, a dus la identificarea unei celule teroriste care urma să execute un atac cu bombă artizanală. Atunci dispozitivul exploziv improvizat care era pregătiti de teroriști a sărit în aer. Din acest moment, celula a fost dezvăluită existența celulei și era doar o chestiune de timp până la identificarea tuturor membrilor săi și arestarea de către poliția spaniolă.
De aceea, oricât ar părea de ciudat, atacul terorist din Barcelona nu a fost decât unul al disperării membrilor celulei, scăpați din explozie, cei care au orchestrat din disperare, cu ce aveau la îndemână, la viteză, lovitura împotriva civililor nevinovați de pe cea mai circulată arteră pietonală din Barcelona. Și de aceea au folosit varianta cea mai ieftină și greu de identificat, intrarea cu duba în mulțime, în zig zag, apoi la Cambrils intrarea cu altă mașină în postul de control al poliției, acolo unde grupul a fost oprit și teroriștii uciși.
Cercetările sunt în curs și, probabil, după perioada de doliu, vor interveni și detaliile, timp în care se încearcă identificarea tuturor membrilor rețelei și a faptelor anterioare, a contribuției la diferitele atacuri și a modului de operare. De asemenea, cei care nu au fost încă arestați din această celulă sau din cercul lor de relații care i-a ajutat, vor intra în ancheta autorităților antiteroriste spaniole.
Marea discuție la acest moment - și acest lucru va intra în atenția opiniei publice și în analiza autorităților - este dacă acest atac ar fi putut fi prevenit. Mai mult, după studierea modus operandi, un număr de lecții învățate vor fi comunicate prin schimb de informații la nivelul partenerilor europeni și transatlantici. Până atunci câteva concluzii de impun, din nou, în formă prealabilă.
Mai întâi, din relatările presei și a martorilor, reacția Poliției spaniole după declanșarea atacului terorist a fost fermă și potrivită. Dealtfel, în Spania Poliția se află în prim plan și vizibil în mijlocul orașelor turistice, cu scopul clar de a descuraja atacurile și de a putea interveni imediat. E adevărat că putem totuși vorbi despre o anumită problemă a ieșirii autorilor atacului terorist din spațiul executării atacului, a extragerii lor și a producerii celui de-al doilea atac la Cambris. E de discutat și analizat aici reacțiile autorităților și procedurile aplicate.
Însă dacă pe segmentul de reacție la atac lucrurile par să arate mai degrabă pozitiv, partea complicată vine atunci când vorbim despre componenta de prevenire a atacului. Cu atât mai mult cu cât sunt date(neconfirmate pe deplin) că un avertisment nespecific fusese lansat de CIA în legătură cu Spania, deci se aștepta un asemenea atac. Mai mult, cum explozia accidentală avusese loc în ajun, este discutabil dacă în 24 de ore poliția spaniolă nu trebuia să identifice ce s-a întâmplat la Alcanar, cine e implicat, și tot cercul posibilei celule identificate să fie reținut și chestionat de poliție, înaintea atacului din disperare de la Barcelona, fără bomba pregătită și explodată, ulterior cu continuarea atacului la Cambris.
Să ne lămurim: prevenirea unui atac terorist nu se poate face niciodată într-o proporție de 100%. E de ajuns ca o singură dată autoritățile să nu poată interveni la timp și evenimentul terorist se întâmplă. Însă în cazul de față, exista avertismentul timpuriu, exista evenimentul de la Alcanar și indiciile, deci este greu de explicat faptul că s-a ajuns la atacul din disperare de pe esplanadă. Mai mult, dacă pentru “lupii singurateci” și pentru atacatorii din familie se pune problema lipsei unei comunicări ce poate fi interceptate, când vorbim despre o celulă cu 12 oameni, aici comunicarea e obligatorie, prin mijloace electronice sau în întruniri de coordonare și planificare, deci există toate șansele și toate posibilitățile de identificare. Motivația neinterceptării și arestării până la atac e mai greu acceptabilă când vorbim despre un grup terorist, de aceea serviciul de informații spaniol, subordonat Internelor în Spania, va trebui să-și facă propria analiză și să explice eșecul prevenției, asumându-și responsabilitatea față de decidenți și față de public. Chiar și definirea terorismului ca infracțiune și nu atentat la siguranța națională, pe variantă europeană, și absența unei instituții de informații autonomă, pe această dimensiune, trebuie repusă în cauză.