Sociologul Barbu Mateescu a postat pe blog un articol care se adresează oamenilor care deja au identificat candidatul pentru care doresc să voteze, precum și celor care vor descoperi de-a lungul lunii cu cine doresc să voteze.
1. Fiecare om face parte din mai multe cercuri sociale. Familia ta este un cerc social. La fel colegii de muncă. Alt cerc social sunt prietenii - în cazul în care ai mai multe grupuri separate de prieteni, fiecare grup reprezintă un cerc social. Fiecare cerc social înseamnă voturi, probabil zeci în total sau sute. Pe unele sau multe dintre ele poți să le cârmești înspre candidatul favorit cu răbdare și tutun (dacă e cazul) și bere (dacă e cazul) și cafea (practic întotdeauna merge).
Partidele pot face minuni din punct de vedere organizatoric, sloganele pot fi perfecte și candidatul poate rosti mesajele potrivite - toate aceste lucruri sunt mai puțin importante pentru cei din jurul tău decât cuvântul tău, părerile tale, opiniile tale cu privire la scena politică. Este exact ca atunci când vrei să-ți cumperi un televizor sau să faci o excursie într-o localitate cu multe hoteluri și trebuie să alegi unul dintre ele: părerea celor pe care-i cunoșteai și care se pricepeau cântărea întotdeauna mai mult pentru tine decât o reclamă lucioasă. Ei bine, la politică, acum, lucrurile stau invers: tu ești omul avizat și ceilalți te ascultă (dar nu pasiv, detalii la punctul 4). În ochii oamenilor din jurul tău, tu ai în cantități considerabile lucruri pe care nicio campanie și niciun politician nu le are vreodată îndeajuns: credibilitate și influență. Folosește-le judicios. Nu ești niciodată singura sursă de informații cu privire la alegeri, dar poți fi una hotărâtoare.
2. Poate că nu-ți dai seama acum, dar în clipa în care anunți pe cei din jur cu cine votezi devii imaginea acelui candidat pentru cercurile sociale din care faci parte (probabil alături de alți oameni care votează la fel).
Din start, fără ca tu să faci sau să spui mare lucru, asta deja schimbă perspectiva celor din cercurile tale sociale asupra candidaților. O mare parte din atracția sau antipatia pe care o prezintă un candidat are de-a face cu imaginea susținătorilor săi. Dacă te gândești la alegerile din trecut, vei observa cât de mici erau șansele ca tu să votezi un om susținut de cunoscuți care nu-ți plăceau. Nu vroiai să te asociezi cu acei oameni, nu vroiai să te asociezi nici cu omul pe care-l susțineau. Ceva de genul:
"Mie nu-mi place A; A votează candidatul B deci eu nu-l votez pe B".
Imaginea lui A și B se contopiseră. Într-o măsură mai puțin conștientă unii oameni identifică candidatul B (pe care-l știu în trecere, de la televizor) cu persoana A pe care o cunosc.
Implicit, există și asocieri pozitive. Poți avea o influență hotărâtoare asupra persoanelor extrem de apropiate de tine (rude de grad unu, prieteni foarte buni, etc.) precum și în cercurile sociale în care ești bine plasat, adică în vârful ierarhiilor informale (un angajat apreciat de colegi pentru calitățile sale umane sau profesionale poate aduce zeci de voturi, "convertind" întâi o serie de colegi care la rândul lor "convertesc" pe alții; am văzut cu ochii mei acest fenomen în 2009 dar despre asta altă dată).
3. În clipa în care faci publică opțiunea ta de vot devii de asemenea pentru cei din jur vector de comunicare și informare cu privire la candidat. Tu vei fi resursa cel mai ușor de accesat dacă există întrebări, scandaluri, dubii, nelămuriri cu privire la X. Prietenii, rudele, soțul/soția/iubita/iubitul nu se pot duce la X să îl întrebe ce și cum. Mai des decât te-ai aștepta ... te vor întreba pe tine.
Campaniile inteligente plasează răspunsuri / dezmințiri / explicații în spațiul public, rostogolindu-le pe pagini de Facebook, introducându-le în interviurile acordate de candidat la TV sau în discursurile publice ale acestuia. Dacă nu ai la dispoziție un candidat cu asemenea resurse, va trebui să găsești răspunsurile singur. Nu va fi greu.
4. Ai în față un om hotărât să nu vină la vot sau susținătorul altui candidat. Ce faci? Atitudinea e cheia: a) Începi prin a identifica motivele pentru care interlocutorul are poziționarea pe care o are. Tuturor ne face plăcere să vorbească despre propriile păreri și cum am ajuns la ele (dacă ai în față un membru de partid, e momentul să abandonezi totalmente discuția despre politică și să treci la fotbal sau filme. Membrii de partid nu-și schimbă opțiunea de vot, ci - dacă schimbă ceva - schimbă partidul). b) Enunță clar și fără ezitare valorile sau motivele pentru care votezi cum votezi. Nu insista asupra răspunsurilor primite la punctul a. Scopul nu a fost și nu este la acest stadiu "dărâmarea" opiniei celuilalt (asta intervine ulterior) ci angrenarea sa în discuție. c) Vei fi atacat / ironizat. Fii ferm dar nu te înfuria. Controlează-ți emoțiile, furia ta nu-l va face pe celălalt să treacă de partea ta. d) Încearcă să nu te repeți, nu ajută la nimic. Pune-te în pielea interlocutorului: o afirmație neconvingătoare nu te-ar convinge doar pentru că e rostită de mai multe ori într-un minut. e) Scopul tău nu este să nimicești adversarul prin discuție ("ura, te-am bătut!") ci să-l convingi ("ce bine, gândim la fel pe subiectele astea"). f) Trebuie să ai răbdare. E foarte posibil ca acea conversație despre politică să fie doar prima. Rareori se schimbă opțiunile de vot în urma unei discuții de jumătate de oră. Tu de fapt arunci informații, poziționări, perspective pe care acel om le va lega cu cele ale altor susținători ai aceluiași candidat ca și tine, susținători din alte cercuri sociale. Dacă ai sădit dubiul, ești aproape de succes. g) Încearcă să te concentrezi pe motivele pentru care trebuie votat candidatul pe care-l susții și nu pe motivele pentru care interlocutorul nu trebuie să voteze candidatul pe care-l susține. Poate deveni cu ușurință defensiv ("Eu cred că trebuie votat Y, tu îl ataci oe Y, deci tu ataci ce cred eu, deci mă ataci pe mine"). Lucrurile au mers pe făgașul bun dacă îți dai seama la sfârșitul conversației că ați petrecut mai mult timp discutând despre candidatul tău decât despre candidatul său (sau non-vot, în cazul absenteiștilor). h) Întotdeauna există oameni pe care nu-i vei putea convinge. Deseori însă dezbaterea se duce pentru audiență. Doi sau trei sau patru din oamenii care asistă în tăcere își formează opiniile și pe baza a ce aud de la tine.
5. Ai totala libertate de a ascunde opțiunea ta de vot. Dacă discuția ajunge la politică, poți să te prefaci că nu ești interesat sau că nu votezi.
Dar... de vreme ce ai ajuns pe acest blog, probabil că ai citit sau auzit noțiunea de "trend". Trend-ul ascendent al unui candidat înseamnă tocmai că, la mese precum cea la care te afli tu, în localitatea ta sau în altele, susținătorii acelui candidat reușesc să câștige voturi pentru candidatul lor. Când prea mulți susținători ai unui candidat tac (la propriu sau la figurat), candidatul o ia pe pantă în jos.
6. În relația cu oamenii care ezită între a vota ca tine și a nu vota deloc: rezervă-ți energia pentru ultimele zile înainte de scrutin. Să zicem că vrei să convingi o verișoară aflată la celălalt capăt al țării. Trei discuții telefonice în care atingeți și subiectul prezidențialelor, discuții care au loc la mijlocul lui octombrie, valorează mai puțin decât o conversație în săptămâna de dinainte de turul unu.
7. Evită zvonurile senzaționale dar foarte atrăgătoare. Sunt de obicei capcane care au efectul de a-ți reduce credibilitatea și influența. Evident că nu tu ca persoană fizică ești scopul pentru care sunt puse pe piață 🙂 , dar când zvonul se dovedește a fi irelevant sau o tâmpenie intenția ta de vot e și ea ușor sau mai mult decredibilizată.
8. Ignoră cifrele din sondaje. Oameni ca tine schimbă realitatea și deci și cifrele din sondaje. Ca să nu mai spunem că în unele cazuri cifrele sunt greșit prezentate sau false.
9. Să nu fii surprins(ă) să descoperi că o bună parte din mesajele, reclamele și posterele candidatului tău favorit nu ți se adresează. România este o țară extrem de complexă și electoratul este asemenea. Un candidat la prezidențiale trebuie să jongleze cu mai multe grupuri-țintă în același timp, încercând să nu ofenseze pe nimeni dar să atragă cât mai mulți votanți în mod persuasiv. Candidații buni reușesc să integreze oameni cu vârste diferite, valori diferite și nivele diferite de educație în aceeași campanie fără să zgârie urechile nimănui.
10. Dacă după ce-ai votat ești oprit(ă) de un operator al unui institut de sondare a opiniei publice pentru a participa la un exit-poll, am două rugăminți în calitate de sociolog:
- să participi la acel exit-poll. Sunt doar câteva întrebări scurte și banale. - să spui adevărul când ești întrebat(ă) pentru cine ai votat.
Fiecare om care refuză să răspundă sau care minte distruge, metaforic vorbind și nu prea, o bucată din acel exit-poll. După care, surpriză!, apar nepotriviri între rezultatele exit-poll-urilor și rezultatele oficiale ale Biroului Electoral Central... ... ceea ce dărâmă credibilitatea exit-poll-urilor, ceea ce face ca mai puțini clienți/televiziuni/etc. să fie doritori să plătească pentru un exit-poll, ceea ce înseamnă că exit-poll-urile false proliferează, ceea ce înseamnă că într-un final nu vor mai exista deloc exit-poll-uri reale cu date făcute publice, ceea ce înseamnă că peste câțiva ani singura sursă de informații vor fi datele Biroului Electoral Central, ceea ce înseamnă că va trebui să aștepți până miercuri la prânz ca să știi care e rezultatul alegerilor de duminică. Ceea ce nu e foarte distractiv.