Începând cu 1 mai 2017, cetăţenii români care au deţinut o viză canadiană temporară în ultimii 10 ani sau care deţin, în prezent, o viză validă, vor putea vizita Canada doar pe baza unei autorizaţii electronice de călătorie, în loc de viză. Pentru ceilalţi cetăţeni români, care vor dori să intre temporar în Canada, fără viză, accesul este permis din 1 decembrie 2017.
Aveam un bun cunoscut care, rămas singur în urma decesului soţiei, mergea aproape anual în Canada, în vizită la fiul său, devenit cetăţean canadian după 1990 și deja bine integrat în numeroasa comunitate românocanadiană. Îmi povestea cât de umilitor era pentru cetăţenii români şi cei bulgari, aparţinând noilor state din UE, posesori de vize ca şi el, care, odată aterizaţi pe marele aeroport canadian, erau îndrumaţi să aştepte acceptul de intrare în ţară la o lungă coadă separată, în timp ce alţi cetăţeni proveniţi tot din fostele ţări ale lagărului comunist, devenite ale UE, intrau rapid în Canada, fără nicio viză. Pensionar fiind, amicul îşi petrecea verile lângă Montreal, mai răcoroase acolo, dar toride în Bucureşti.
De la 1 dec., anul curent... Bingo! S-ar putea spune acum că este momentul mult doritei cireşe de pe tort pentru foarte mulţi cetăţeni români şi numai o bombonică de pe colivă pentru nordicul stat canadian! Prin absurd, fastul moment ar putea declanşa Preşedintelui Trump ideea de a înălţa un zid şi în nordul S.U.A!!! Oare, de ce spun asta? Nu intenţionez să le stric aşteptările, de niciun fel, nici unora şi nici celorlalţi. Îmi trece prin minte doar că, pe lângă mulţi români, în majoritate gata specializaţi - mediu sau superior - în diferite domenii ştiinţificoeconomice şi culturale - în special oameni tineri - care ar vrea să facă doar o prospecţie pe tărâm canadian, în intenţia lor de a-şi clădi apoi acolo bazele solide ale unei vieţi noi, mai sunt şi unii cetăţeni numiţi de obicei, generic, interlopi (proxeneţi, experţi în clonarea cardurilor bancare, spărgători diverşi, escroci etc.) precum şi o groază de indivizi fără niciun căpătâi, care abia aşteaptă să ajungă la „muncă” peste ocean. Aproape toţi aceştia au şi început să-şi pregătească temeinic de drum lung trolerele şi paporniţele lor. Pirande bătrâne, handicapaţi şi puradei mucoşi sunt puşi să înveţe cum să pronunţe cât mai corect „Please, Mister (Lady)!” sau „S’il vous plaît, Monsieur (Madame)!”, ori metode subtile de iuţeală de mână şi scheme dificil de stabilit apoi drept evaziune fiscală, la faţa locului sau loco, după revenire în patria mumă. Între timp, sponsorii şi coordonatorii, unii aflaţi în palate împodobite cu turnuleţe, stabilesc de pe acum cum să-şi împartă teritoriile în marile oraşe canadiene şi, de ce nu (?!), americane, fără a-şi aduce atingere în afaceri unul altuia, ori cum să-i elimine pe concurenţii nepoftiţi.
Dragi români, visul de aur al multora este pe cale a se înfăptui. Urmează zboruri plăcute şi optimiste peste ocean cu companii low cost!