Secretul unui centenar: avocatul lui Noica n-a mai băut de 50 de ani

Avocatul Ioan Podaşcă e fericit că apucat să împlinească un secol. Până la 86 a pledat în sala de judecată.

Sunt vreo 15 ani de când avocatul Ioan Podaşcă, din Bucureşti, apărătorul lui Constantin Noica şi al lui Dinu Pillat în "procesul intelctualilor", şi-a spus ultima pledoarie într-o sală de judecată. Avea 86 de ani şi era un proces din familie. Din când în când, mai merge şi acum la Tribunal, să vadă ce se mai întâmplă prin Capitală. Ultima oară, a fost la Palatul de Justiţie, după ce a fost renovat. Pe 20 octombrie, a împlinit 100 de ani. Spune că nu s-a aşteptat vreodată să prindă veacul şi că n-are niciun secret al longevităţii. Sau poate ar avea câteva, însă nu bagă mâna-n foc că datorită lor a apucat familia să-i cânte şi să-l aplaude săptămâna trecută: ultimul pahar cu vin l-a băut acum 50 de ani, iar în fiecare dimineaţă obişnuia să facă gimnastică. De ceva vreme, a rărit şedinţele de sport: e suficient de trei ori pe săptămână. Gena oamenilor care trăiesc mult Ioan Podaşcă spune că longevitatea este o genă a familiei. Doar tată lui, care a fost director de şcoală în Băicoi, judeţul Prahova, locul în care s-a născut şi avocatul, a murit de tânăr, imediat după ce s-a întors din primul Război Mondial. "A plecat pe front, l-au luat prizonier. Eu aveam şapte ani când s-a întors acasă. La o săptămână a murit de tifos", rememorează Ioan Podaşcă. Mama lui, care era învăţătoare, a rămas, la 38 de ani, să crească cinci copii. Imediat şi el s-a îmbolnăvit, de pneumonie, şi aproape că n-avea nicio şansă să mai trăiască, familia neavând bani de tratamente. Şi-a revenit însă, "miraculos", cum spune chiar Ioan Podaşcă, devenind din zvăpăiatul famililiei "cel mai răsfăţat copil". Elev la Lazăr Familia lui s-a mutat la Bucureşti, unde Ioan a urmat liceul "Gheorghe Lazăr". A locuit la internatul Casei Corpului Didactic, mergea la plimbări prin Cişmigiu, a avut cei mai mari profesori din epocă. Povesteşte tot timpul făcând comparaţii cu vremurile de acum. Nimic nu mai e la fel. Poate doar soarele de vineri la amiază. Pentru el, spune avocatul, toamna vine ca şi acum 32 de ani când s-a mutat în Vatra Luminoasă. Imediat după ce a terminat liceul, s-a înscris la Facultatea de Istorie. În albumul cu fotografii de acasă are şi poza de la absolvire. Pe spatele ei a scris caligrafic numele profesorilor: Grigore Niculescu, de istorie, pe care-l porecliseră "Atilla", Forţu, de limba română. "Cu dascălul Forţu am o amintire impresionantă. A scris un articol, «Regele stă cu minciuna la masă», şi imediat a fost arestat şi dus la Văcăreşti. Tot liceul am mers acolo şi într-un final i-au dat drumul. A fost o mişcare a liberei exprimări. Şi-au dat seama că este un om apreciat şi Forţu s-a întors la catedră. Istoria şi Nicolae Iorga În primul an de facultate la Istorie, profesor i-a fost Nicolae Iorga: "Un om extraordinar, care se naşte o dată la un secol. Pe Iorga îl ascultam la fiecare curs. Tatăl soţiei mele, care era director la Senat, îmi făcuse rost de un permis de intrare. Şi mergeam şi în Senat să-l ascult. N-a fost proiect de lege al lui care să nu treacă". Despre profesorul lui, Podaşcă mai spune că avea o memorie extraordinară, "comparabilă cu cea a lui Socrate ". În fiecare vară, avocatul mergea la cursurile pe care Iorga le susţinea la Văleni: "Ne hipnotiza pe toţi. În vremea aceea, avea ziarul Neamul Românesc. În fiecare zi, el scria articolul de fond. Nu ştiu cum de făcea, dar nicio ediţie nu apărea fără un articol de-ale lui". DIN EPOCĂ Marea criză a centenarului Podaşcă Ioan Podaşcă mai povesteşte că, după ce a absolvit Istoria, a dat la Drept. Începuse marea criză din 30 şi-şi dăduse seama că nu putea câştiga mult ca profesor. Trebuia să-şi întreţină mama şi fraţii şi căuta să aibă imediat independenţă financiară şi să-şi cumpere o casă. "Asta de acum nu e criză financiară. E o criză morală", mai spune Podaşcă. În 1935, când a terminat Dreptul, a vrut să devină avocat. N-avea însă bani să plătească taxa de Barou. "M-am dus atunci la Decan şi i-am spus că nu-mi permit. L-a chemat atunci pe secterar şi i-a spus să-mi scrie pe fişa mea de avocat aşa: «e scutit de taxe până va încasa primele onorarii din procesele câştigate»", mai spune avocatul. Stagiatura şi-a făcut-o pe lângă avocatul Vileş, reprezentantul de atunci al capitalului francez în România. "Toate procesele lui mi le dădea mie. Îmcepusem să ne revenim cu banii şi-mi ajutam toată familia. Îi luam clienţii şi începusem să lucrez ca cenzor sau consultant şi pentru societăţi anonime. Pot spune că doar din banii de la societăţi mă puteam descurca excelent. Puneam vize pe registrele lor de comerţ", îşi aminteşte avocatul. LA BARĂ Marile procese care au rămas în istorie În perioada comunistă, Ioan Podaşcă avea deja faima unui bun avocat. Când intelectualii ţării erau anchetaţi pentru "uneltire contra ordinii sociale", în 1959, toţi ştiau că le era imposibil să scape. Podaşcă povesteşte că înainte să se judece recursul lui Dinu Pillat, soţia lui l-a sunat într-o noapte să-i spună că veniseră securiştii să-i cotrobăie prin casă: "Pe-atunci se întâmpla ca la o percheziţie, dacă nu găseau nimic compromiţător, să «planteze» chiar ei o hârtiuţă, un bileţel cu care să te închidă. M-am dus. Când am ajuns eu, încă mai căutau", povesteşte avocatul. Securiştii au urcat atunci în pod, unde au dat de un manuscris. Era romanul lui Dinu: «Aşteptând ceasul de apoi». Era cartea în baza căreia au fost toţi condamnaţi". Dinu Pillat primise un avocat din oficiu, despre care Podaşcă spune că familia a aflat mai târziu că era agent al Securităţii: "După un an, m-a sunat iar soţia lui, pentru că se judeca recursul. Era nemulţumită de avocat şi m-a rugat să-l reprezint ei. M-am dus, dar i-am dat de înţeles că pedepsele sunt dictate dinainte". "Analizarea romanului legionar" Ioan Podaşcă îşi aduce aminte că, în timpul pledoariilor, procurorul a susţinut că Pillat, Noica, Steinhardt şi alţii care au citit manuscrisul se fac vinovaţi de propagarea ideilor legionare. "Eu am pledat atunci pentru analizarea romanului. Chiar Pillat a spus atunci, în faţa judecătorilor, că aşteaptă să se schimbe regimul ca să-l poată publica. Comuniştii mi-au zis atunci că manuscrisul nu mai poate fi analizat, că nu mai există", mai spune avocatul. Recursul intelectualilor a fost respins însă. Noica şi Pillat au fost condamnaţi la 25 de ani de muncă silnică. Au ieşit din puşcărie în '64, odată cu decretul de eliberare a deţinuţilor politici. În urma procesului, Podaşcă începuse să fie urmărit de Securitate: "Un domn se plimba tot timpul pe strada mea. Ba era lustragiu, ba se juca cu nişte copii. Ştia tot programul meu. Când veneam de la Tribunal, îl găseam în faţa blocului". Avocatul mai spune că romanul lui Dinu Pillat, găsit în arhivele CNSAS de Monica, fiica lui Dinu, a fost publicat anul trecut, cu ajutorul lui Ioan Podaşcă. El a pus la dispoziţie date din dosarul intelectualilor. Revolta ţăranilor de la Râmnicu Sărat Avocatul mai povesteşte că, pe lângă toate momentele care i-au fost date să trăiască în toată cariera lui, procesul ţăranilor din Râmnicu Sărat care s-au răsculat împotriva regimului a fost cazul care i-a marcat cariera. "S-a făcut atunci un comitet de 50 de avocaţi care să-i apărăm. 800 de oameni au fost luaţi de acasă şi închişi pentru că n-au vrut să renunţe la bucata lor de pământ, la animalele lor. Procesul s-a judecat într-o sală de cinematograf", spune Ioan Podaşcă. În timpul judecăţii, povesteşte avocatul, procurorul a încercat să le sugereze că apărătorii au cam venit degeaba. Pedepsele erau deja dictate: "Am cerut să-i văd. Erau oameni cu unghii smulse, pentru că n-au vrut să semneze că renunţă la tot". Şedinţa a fost suspendată, iar avocaţii urmau să plece cu trenul la Bucureşti. În gară, au fost luaţi de miliţieni şi duşi într-o cazarmă: "O noapte întreagă am stat fără apă, fără mâncare şi am dormit acoperiţi de ploşniţe. A fost cea mai teribilă noapte. Am scăpat de acolo după două zile, când ne-a recuperat Decanul Baroului". "A fost exterminare totală în vremea lui Gheorghiu - Dej. Apoi ne-a chinuit Ceauşescu. Bine că el n-a mai omorât." "La percheziţii, dacă nu găseau nimic care să te acuze, «plantau» chiar ei ceva cu care să te închidă." IOAN PODAŞCĂ, avocat EVACUARE FORŢATĂ "Casa Poporului a fost ridicată cu suferinţă" Ioan Podaşcă spune că, pentru el, vremurile bune s-au dus în momentul în care a abdicat Regele Mihai: "Toată lumea a văzut gestul lui ca pe un fapt nedrept. Nu trebuia să plece. Şi trenul şi tot ce a luat atunci cu el..."

Comunismul, mai spune Podaşcă, s-a împărţit apoi în două perioade: "A fost exterminarea totală a lui Gheorghiu Dej şi apoi ne-a chinuit Ceauşescu. Bine că el n-a mai omorât".

Pentru magistraţi şi avocaţi nu fusese însă roz nicicând. Ana Pauker desfiinţase tribunalele, iar judecătoriile fuseseră mutate în case particulare. A primit o garsonieră drept despăgubire Avocatul spune că a strâns ban după ban să-şi ia o casă frumoasă. Pe strada Ion Ţăranu, aflată atunci în curtea Casei Poporului de acum, cumpărase o vilă de la un consul francez. "Clădirea aia, Casa Poporului, a fost făcută cu suferinţă şi sânge. Aflam atunci de oameni care şi-au luat viaţa pentru că Ceauşescu le luase casele. Biserica din Dealul Spirii au demolat-o fără milă. Îmi amintesc că atunci când au venit buldozerele stăteam în curte, cu lumânări în mână, ca să n-o dărâme. Nu ştiu de unde am avut tăria să plec şi să-mi las casa". Pentru vila lui frumoasă, Podaşcă a primit o garsonieră în zona Iancului. Toate lucrurile din casă nu-i încăpeau în noua locuinţă, aşa că a închiriat un apartament cu două camere, în care a depozitat mobila, cărţile, tablourile, pianul şi alte lucruri de valoare. Pe restul le-a dus la casa părintească de la Băicoi. Şi-a luat apartament din două Dacii la Loterie Garsoniera îi părea avocatului o cutie de chibrituri. După doi ani, a vândut-o, a vândut şi mobila şi două Dacii pe care nevasta lui le-a câştigat la Loterie şi şi-au cumpărat apartamentul din Vatra Luminoasă: "Pe vremea aceea, toată lumea făcea orice la comandă. Câtă teroare a fost atunci! Ca avocat, puteai fi oricând arestat. Îmi amintesc de Filderman, avocatul evreilor, care a fost închis pentru că a zis în instanţă «bolşevic » în loc de «comunist». Se lucra sub teroare". MARIAJ 74 de ani de căsătorie Odată cu schimbarea regimului, soarta avocaţilor din România stătea la voia comuniştilor. Ioan Podaşcă spune că, din 12.000 de apărători, rămăseseră 800. Soţia lui, şi ea avocată, a trebuit să-şi schimbe profesia: "M-am căsătorit în 1935 cu Paraschiva. Ne-a cununat Mitropolitul Visarion Puiu. Ea făcuse Filosofia, apoi Dreptul. A fost printre primele 36 de femei - avocat ale României. Când au venit comuniştii, au restructurat-o".

MODA EPOCII. Paraschiva Podaşcă, mireasă în anul 1935 Podaşcă spune că nevasta lui l-a ajutat tot timpul să-şi scrie pledoariile. Sâmbăta, mergeau la restaurantul de lângă lacul Băneasa şi uneori la Capşa. Descoperiseră împreună teatrul şi concertele. Le-au plăcut deopotrivă Doina Badea şi Corina Chiriac. Paraschiva a murit acum doi ani, la 97 de ani. Pe biroul lui Ioan Podaşcă, rămas intact încă de pe vremea când era apărătorul intelectualilor, avocatul îi păstrează o fotografie. O lumânare stă tot timpul aprinsă în dreptul ramei, alături de o floare albă. Avocatul locuieşte acum singur. Mai are o soră, în vârstă de 97 de ani, şi o nepoată, de 80. ANIVERSARE. Avocatul a împlinit 100 de ani săptămâna trecută FOTO: VLAD STĂNESCU 1976 este anul în care Ioan Podaşcă a ieşit, oficial, la pensie. A mai pledat încă 14 ani, în procesele familiei Citiţi şi:

• Avocatul intelectualilor a împlinit 100 de ani. Care e reţeta longevităţii
• Avocatul lui Constantin Noica a împlinit astăzi 100 de ani