Cine citește cu atenție știrile care vin de la Teheran ajunge să se întrebe dacă nu cumva la nivelul conducerii iraniene se duce o luptă între cei care vor să forțeze o ripostă dură împotriva Statelor Unite și cei care vor să găsească o cale onorabilă din a ieși din această spirală a confruntării.
De pildă, ministrul iranian al Apărării, Amir Hatami, a declarat că atacul cu rachete a fost un „răspuns proporțional” la uciderea lui Soleimani. "Am folosit rachete cu rază scurtă (...) Sper că aceasta va fi o lecție memorabilă pentru America".
Desigur, iranienii susțin că baza americană de la Ain al-Assad a fost distrusă și că 80 de militari americani se află printre victime, dar puțini analiști internaționali consideră realiste aceste estimări.
Mult mai interesantă este o altă propoziție rostită de Hatami: "Răspunsul Iranului la orice represalii ale SUA va fi proporțional cu ceea ce va face America". Cuvintele ministrului iranian al Apărării parcă nu seamănă cu amenințările Ayatollahului Khamenei: „Au fost loviți noaptea trecută, dar asemenea acțiuni militare nu sunt suficiente”.
La rândul său, nici președintele Trump nu pare interesat să forțeze nota cu iranienii. Și el și premierul irakian Adel Abdul-Mahdi spun că atacurile cu rachetă nu au ucis niciun american sau irakian... După părerea mea nu e o întâmplare, aripa moderată de la Teheran nu vrea războiul și nu vrea să-l forțeze pe Trump să declașeze ostilitățile.
Există, însă, și posibilitatea ca șoimii războiului de la Teheran să aibă câștig de cauză. E o eventualitate pe care serviciile secrete israeliene o iau în calcul.
Iată ce scrie informatul site israelian debka.com: ”Conform estimărilor actuale ale surselor militare și de informații ale DEBKAfile, iranienii se pregătesc serios pentru o escaladare militară cu SUA în a doua săptămână a lunii februarie. (...) Acest interval de timp are o semnificație, deoarece pe 11 februarie, Republica Islamică sărbătorește aniversarea Revoluției Șiite. Un atac asupra armatei americane ar fi cea mai potrivită formă de a sărbători, în viziunea conducătorilor săi”.
Israelul se află în alertă după eliminarea lui Soleimani, întrucât iranienii pot mobiliza sub arme 280.000 de bărbați în Orientul Mijlociu, inclusiv 100.000 de-a lungul granițelor statului evreu: Hizballah-ul șiit are 65.000 de luptători în Liban, iar Hamasul palestinian și Jihadul islamic mențin între 8 000 și 20 000 de luptători în Fâșia Gaza, asta ca să nu mai vorbim de milițiile și trupele lui Bashar al-Assad, un vechi aliat al Teheranului.