Două ziare germane, Suddeutsche Zeitung și Der Spiegel, au aruncat în aer campania europarlamentară prin expunerea unei afaceri de trădare de stat intervenită în Austria. Afacerea expunerii întâlnirii de acum doi ani a liderului Partidului Libertății de extremă dreaptă, HeinzChristian Strache, cu fata unui oligarh rus și promisiunile sale de avantajare a Rusiei au fost expuse public, iar urmarea a fost demisia din poziția de vicecancelar, căderea guvernului și anunțarea alegerilor anticipate.
Cancelarului conservator Sebastian Kurz nu a putut trece peste finanțările ilegale și corupția de stat a aliatului său și a lansat cel mai puternic semnal împotriva extremei drepte înaintea alegerilor euro-parlamentare: nu poți face alianță cu extremiștii, populiștii, euroscepticii și partidele anti-sistem, mai ales cele finanțate direct de către Rusia. Afacerea rămâne încă tenebroasă la nivelul detaliilor sale, și e clar că nu presa a fost la originea loviturii. Cineva înregistrase discuția anterior, iar înregistrarea a fost lansată în spațiul public la momentul oportun. Mai trebuie spus că Sebastian Kurz a dorit întotdeauna să transmită europenilor că-și asumă responsabilitatea și că Partidul Libertății nu mai e același de pe timpul lui Jorg Heider, iar Austria nu trebuie să mai treacă prin ostracizarea de atunci. Singura realizare a fost reducerea ilegală a ajutoarelor sociale în Austria la nivelul statului de origine, o altă aberație pentru care Austria nu a ajuns încă la Curtea Europeană de Justiție.
Scandalul a izbucnit vineri după-amiază, când publicaţiile germane Der Spiegel şi Süddeutsche Zeitung au difuzat o înregistrare video făcută cu camera ascunsă într-o pensiune din Ibiza, în iulie 2017. Imaginile îl arată pe Heinz-Christian Strache vorbind cu o femeie care pretinde că este nepoata unui oligarh rus. Politicianul austriac îi promite acesteia contracte publice în schimbul unui ajutor financiar pentru formaţiunea sa înaintea alegerilor legislative ce urmau să se desfăşoare câteva luni mai târziu. Mai mult, Strache îi sugerează interlocutoarei sale achiziţia celui mai influent cotidian austriac şi înlocuirea unor ziarişti cu alţii mai apropiaţi de FPOe. Lovitura are relevanță europeană mai largă decât situația din Austria. Practic ea transmite clar lipsa de încredere și ingerința rusă în raport cu partidele populiste, antisistem și de extremă dreaptă și stânga, dar și faptul că sprijinul nu e deloc dezinteresat. Impactul unei asemenea lovituri de imagine amenință să se repercuteze, ca într-un domino, asupra tuturor partidelor populiste europene și tuturor coalițiilor unde se află asemenea partide în diferite state.
Lovitura poate fi una dintre cele mai importante în campanie, dacă nu cumva detaliile ulterioare ar juca împotriva imaginii trădării care animă marii populiști naționaliști. Nu liberalii și capitaliștii își vând țara, prin privatizări și alte manevre de optimizare a câștigurilor, ci exact partidele care altfel sunt campioane are rectilinității, patriotismului și care fac cel mai mare zgomot pe sloganuri patriotarde. În momentul de față, cele mai vizate variante pentru a fi decredibilizate sunt Lega din Italia, alături de 5 Stele, Adunarea Națională a lui Marine Le Pen și partidele de extremă dreaptă din Olanda, Suedia, Danemarca, Ungaria. Dar mai ales sunt vizate alianțele partidelor clasice cu cele populiste la guvernare și devin relevante toate mișcările publice ce implică oligarhi ruși, interese rusești, împrumuturi financiare și finanțări ruse, mai transparente sau mai oculte. Dacă mișcarea generală are impact împotriva acestor partide trădătoare, partidele vânzării de interese spre Rusia, partidele corupției endemice și tranzacționismului cu interese de stat, pentru că „am fost ales, deci facem cum vreau eu”, rezultatul ar putea altera substanțial perspectivele optimiste actuala ale acestei categorii de partide la alegeri.
Până la această oră, explicațiile unei înclinații spre extreme aveau surse multiple. Mai întâi trădarea stângii după criza financiară globală și cea a datoriilor suverane, soldată cu încheierea perioadei statului bunăstării, a perioadei de creștere economică nesfârșită și a modelului social european generos. Apoi, trădarea dreptei la criza migranților, atunci când forțarea deciziei și ignorarea statelor, respectiv mutarea deciziei în zona Consiliului miniștrilor de Interne și majoritatea calificată, a dus la reacții și căutări noi ale publicului spre extreme și formule anti-sistem.
E adevărat că soluția nu are cum să fie populismul, căci oriunde s-a prezentat în prim plan a demonstrat că nu are soluții miraculoase precum cele promise. Nu întotdeauna comunicarea viguroasă și zgomotoasă ține loc de acțiune și soluții, și nu întotdeauna tăierea Nodului Gordian duce la soluții ireversibile și serioase, tocmai pentru că nu sunt suficient de nuanțate și sofisticate pentru a soluționa cauzele complexe, chiar dacă greu de comunicat populației. Iar experiențele de dezamăgire față de populiști se acumulează, în timp ce soluțiile simple se dovedesc non soluții, cu costuri mari și dureri pe care le exportă tot către populație.
Vom vedea care va fi rezultatul din 23- 26 mai. Dar prognozele sunt departe de a marca prăbușirea partidelor clasice și realinierile sistem- anti-sistem anunțate. Din contra, euroscepticismul, naționalismele, antieuropenismul sunt tot mai puțin convingătoare, chiar dacă sunt favorizat de rețelele sociale. Însă soluțiile reale și serioase la problemele reale și complexe devin din ce în ce mai căutate, mai credibile și mai apreciate de public, acum când începe să observe tot mai mult, proporțional cu pregătirea și educația, că partidele populiste împing tot mai mult la divizarea și atomizarea societății, la crearea dușmanului comun – care devine UE când aceste partide sunt la guvernare – și că binele promis vine la pachet, de fapt, cu trădări majore și consecințe negative costisitoare pentru cetățenii cei mai creduli, prinși în mrejele propagandei populiste făcută să strângă voturi, nu să soluționeze probleme.