Sfântul Teodor Stratilat a trăit la sfârșitul secolului III și începutul secolului IV. De loc din Evhaita, devine general de oaste (stratilat) în Iracleea.
Era faimos pentru frumusețea sa fizică și pentru noblețea sufletească. Deși creștin, Teodor se bucură o vreme de prețuirea împăratului Liciniu (308-324), prigonitorul creștinilor.
Mergând special în Iracleea, spre a-l convinge pe Sfânt să se lepede, Liciniu îi cere să jertfească idolilor pe care îi adusese cu el. Teodor lasă să se înțeleagă că ar dori să se roage acestora mai întâi singur, acasă, drept care ia statuile, le topește, vinde aurul și împarte banii săracilor.
Auzind, împăratul îl supune la chinuri și apoi îl răstignește, torturându-l în continuare. Eroismul cu care rabdă suferințele pe cruce determină sute de oameni să se creștineze. Speriindu-se de amploarea fenomenului, Liciniu ordonă ca lui Teodor să i se taie capul.