Ministrul Justiției, Tudorel Toader, declanșa, în data de 24 octombrie 2018, procedura de revocare a procurorului general Augustin Lazăr, după prezentarea publică a unui Raport în 20 de puncte, întocmit în urma evaluării activității șefului Ministerului Public.
În cele 20 de capete de acuzare, Toader l-a făcut praf și pulbere pe Lazăr din mai multe direcții, începând cu cea a legalității numirii sale în fruntea Parchetului General de către președintele Klaus Iohannis, trecând prin aceea a declarațiilor sale publice, incompatibile cu principiul separării puterilor în stat, cu privire la activitatea de legiferare a Parlamentului, ajungând până la lipsa totală de interes față de gravele probleme ale DNA-ului din perioada șefiei Laurei Codruța Kovesi.
Imediat după ce Tudorel Toader a prezentat Raportul, în aceeași zi, procurorul general al României, Augustin Lazăr, cu ochii înlăcrimați, părând că abia își stăpânește plânsul, a făcut o declarație publică penibilă și deopotrivă stupefiantă: „Voi rămâne fidel spiritului Constituției României, în sensul de a reprezenta cu profesionalism interesele generale ale societății. Vă rog să-mi scuzați starea emoțională, dar nu mi-e indiferent ceea ce vă spun în acest moment. Mă simt într-un moment special nu numai al carierei mele, ci al României. Iar făclia despre care cineva a susținut în deșert că nu este tocmai așa cum trebuie o să aibă surpriza să o vadă circulând de la vechea generație la noua generație și vom avea mereu magistrați independenți ca stare de spirit, nu trebuie să fie tot aceiași, că mandatele uzează, dar vor transmite făclia demnității și independenței magistraturii spre generațiile următoare. Și așa să ne ajute Dumnezeu, precum am jurat noi când am intrat în magistratură!”.
Trec peste gargara de activist UTM decupat din anii ’50, aia cu societatea, cu emoția, cu cariera și cu România, ca să mă opresc la surpriza promisă de Lazăr, aceea că „făclia”, moștenirea constituită din demnitatea și independența lui și a generației sale, va fi transmisă generației următoare. O declarație care îl face pe cel care asistă la ea să se înroșească la față, ca și cum el ar fi autorul momentului încărcat de rușine și ridicol.
Exact cu această stare am scris imediat pentru EVZ: „Uluitor mi se pare personajul zilei, Augustin Lazăr, Lazăr cel Înlăcrimat, care este trist pentru că i-a fost luată din mână mitraliera cu care se juca așa de frumos. Un agarici, unul cu părul vopsit în ciuda prostatei pietrificate, care când a înțeles că este pe tobogan, a început să plângă. Bărbat vopsit plângând! Ce este asta? Ce să fie? Așa înțeleg alde ăștia să se despartă de putere, cu lacrimi, cu zvârcoliri, cu unghii înfipte în plușul fotoliilor și în lâna mochetelor din birouri, până le dă sângele. Ăștia zgârie parchetul, îl ară cu caninii, în timp ce-i târâie portarii către ieșirile din instituții. Lui Coldea, când a fost anunțat că-i pa!, că trece în rezervă, că nu i se dă doar o pălmuță peste degetele băgate până la umăr în viețile a milioane de oameni, i s-au tăiat picioarele, s-a clătinat și a căzut flasc pe o margine de scaun. Kovesi la fel, i-a plâns îndelung și suspinat pe umăr lui Tițian - nu, nu pictorului renascentist, ci consilierei ei, de fapt extensia frunții de doar două degete, creierul lui Kovesi și al planificării crimelor DNA - luând martori la drama ei de Jeanne d’Arc dâmbovițeană sfinții din icoanele de pe perete și cătușele din tabloul atârnat lângă ele”.
Recunosc însă, jelania procurorului general mi-a provocat nu doar un zâmbet dezgustat, dar și o tresărire. După ce depășești jena și sentimentul ridicolului, o asemenea declarație te poate pune nițel pe gânduri: Dacă omul ăsta este bătut în cap, dar e și sincer totodată, dacă el chiar crede atunci când bate câmpii, dacă el este cinstit în prostia lui și nu minte cu cinism și bună-știință, dacă nu este un stricat până în celulă, ci doar un mare naiv? Am avut o reacție omenească, o îndoială firească, zic eu. Noroc că nu m-a ținut mult!
Zilele trecute, Lumea Justiției a publicat niște documente zguduitoare potrivit cărora, în anii 1985 și 1986, în calitate de șef al Comisiei de liberări condiționate a Penitenciarului Aiud, Augustin Lazăr a refuzat de două ori eliberarea din penitenciar a dizidentului anticomunist Iulius Filip. Motivele invocate au fost acelea că dizidentul nu doar că nu a dat deloc semne de îndreptare, ba mai mult, și-a continuat acțiunile subversive împotriva regimului Ceaușescu, așa după cum apare consemnat în cele două procese-verbale iscălite de Augustin Lazăr. În urma celor două refuzuri dictate de Comisia Lazăr, disidentul anticomunist Iulius Filip a efectuat în totalitate o pedeapsă cu închisoarea de peste cinci ani.
Luni, a treia zi după Scripturi, după ce mai întâi pe la orele prânzului a mințit, spunând printre dinți că „un site manipulează”, câteva ore mai târziu, procurorul general a recunoscut că, în perioada 1985 - 1986, a „îndeplinit periodic atribuții privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situația tuturor condamnaților ce îndeplineau fracția de pedeapsă pentru liberare condiționată”, dar că „având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum și imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătorești emise în cauza respectivă) care să probeze situația evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă”. Nici nu trebuie să confirme nimic! Ce să confirme? Nici Enoiu, nici Vișinescu, niciun alt satrap comunist nu a confirmat nimic, niciodată!
Revenind, ce făclie zicea Augustin Lazăr, în buza plânsului, că vrea să transmită tinerei generații? A „demnității și independenței magistraturii”, așa cum a jurat el, în 1982, atunci când i-a semnat Nicolae Ceaușescu decretul care l-a făcut procuror? Iar pentru asta, invocă ajutor divin? Eu am altă idee! Decât să le dea tinerilor magistrați făclia aia în lumina căreia să ajungă niște bestii, mai bine o apucă cu grijă, ca să nu-și aprindă cumva părul vopsit-morcov, sau să nu-și spargă cu ea proteza, și își dă foc la carnetul de membru PCR!