George Maior: "Nimeni nu și-ar fi putut imagina că Facebook-ul (sau alte rețele de socializare) ar putea dezvolta foarte rapid contranarative atât de penetrante la propaganda și legitimitățile oficial impuse ale unor regimuri de altfel puternice militar, precum cel al lui Gaddafi din Libia, sau Mubarak din Egipt, astfel încât populațiile să fie capabile să mențină într-un ritm intens proteste masive de stradă, apte să contribuie mai mult sau mai puțin decisiv, la dărâmarea respectivelor dictaturi", pagina 43 - Gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI, editia a doua, editura RAO, 2014.
Este doar un citat dintr-o analiză mai amplă privind introducerea conceptului de incertitudine în analiza socială, iar referirile la puterea extraordinară a tehnologiei și a modului în care este diseminată informația în toate structurile sociale extrem de rapid sunt omniprezente. Am vrut să dau acest citat dintr-o carte despre care am mai scris, pentru că acum putem analiza la rece ceea ce s-a întâmplat între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale. Și să ajungem la concluzia că în ciuda mirării în care au căzut unii politicieni, nimic nu este nou sub soare!
"Primăvara Arabă" care a început la finalul anului 2010 (acum patru ani!!!) a fost primul moment în care rețelele sociale și-au dovedit eficiența. Am uitat acele momente de tensiune, dar statisticile încă vorbesc de zeci de mii de tweet-uri, de milioane de vizualizări ale unor clipuri, de forumuri și mesaje instantanee care au modificat o întreagă arhitectură politică regională. Din Tunisia până în Egipt, sute de mii de tineri au construit și întreținut cu ajutorul Facebook, Twitter, YouTube o rețea a mișcărilor de protest capabilă să organizeze forme de rezistență la presiunile clasice ale puterii. Ruperea acestor noi instrumente tehnologice "rebele" de formele de comunicare specifice elitelor politice și intelectuale, cum ar fi televiziunea sau radioul, mult mai ușor de controlat, a reprezentat baza unor schimbări politice. Un alt element important pe care l-au oferit rețelele sociale este favorizarea legăturilor transnaționale între indivizi și grupuri, "contaminarea" producându-se prin ignorarea totală a granițelor politice. Nu seamănă cu ceea ce s-a întâmplat între cele două tururi de scrutin?
Vă mai amintiți de mișcările anti-Roșia Montană? Sau de manifestațiile de stradă din București după conflictul neinspirat al președintelui Traian Băsescu cu Raed Arafat? Atunci cred că s-au pus la punct primele structuri de comunicare capabile să scoată oameni în stradă în urma unui simplu anunț pe Facebook! Cum s-a ajuns aici? Avem peste 8 milioane de oameni cu acces la internet. Rata de penetrare a cartelelor SIM a depășit 120% la nivelul întregii populații, iar accesarea internetului de pe telefonul mobil a devenit o banalitate, peste 70% din utilizatori făcând-o cu frecvență zilnică, atunci când se află în afara locului de muncă sau domiciliu. Iar când sunt la muncă, cred că îi vedeți și dumneavoastră...Vorbim de multe milioane de oameni care pot accesa orice tip de informație în primele minute ale difuzării ei, oameni al căror acces nu poate fi îngrădit prin măsuri administrative. Mai mult, cei care recepționează informația devin la rândul lor factori de propagare, sau chiar autori noi, prin îmbunătățirea ei.
Ne-am întrebat de ce s-a mutat centrul de protest de la București la Cluj, acolo unde ieșeau să protesteze mii de oameni? După părerea mea, nu este vorba de originea transilvană a lui Klaus Iohannis, nici de împărțirea României în două entități distincte. Răspunsul constă tot în ceea ce aminteam la început, este tot un efect al mișcărilor tip anti-Roșia Montană care a condus la crearea unui reflex social puternic, la o societate civilă extrem de activă. O arhitectură care a rezistat în timp și care s-a perfecționat prin coagularea grupurilor cu orientări asemănătoare. Și care a reprezentat baza campaniei electorale a Monicăi Macovei, preluată ulterior de Klaus Iohannis.
Am avut o revoltă a votului pe Facebook, construită pe fondul unei opacități clasice a guvernului care nu a înțeles că votul românilor din diaspora nu trebuia restricționat, sau cel puțin nu trebuia să lase ca acest test de guvernare să devină o temă de campanie. Este cel puțin hilar modul în care guvernul Ponta a ajuns să fie considerat reacționar și să fie acuzat că a împiedicat accesul la vot în condițiile în care în aceeași unitate de timp au votat în turul întâi 161.000 de oameni, iar în turul doi un număr de două ori mai mare: 377.650 de oameni, ceea ce arată că s-au organizat mult mai bine. Dar efectul bâlbâielilor guvernamentale a fost devastator și l-a costat pe Victor Ponta enorm! Vor învăța politicienii din asemenea întâmplări? Este greu de presupus, pentru că factorul determinant al unor asemenea răsturnări de situație stă în aroganță, în credința că lucrurile pot fi manipulate la nesfârșit!
Dar, așa cum spuneam, atunci când politicienii nu citesc, nu ascultă și nu întreabă, pierd alegeri!