Ecourile atentatului terorist cu bombă a unui număr de trei terorişti sinucigaşi la intrarea în aeroportul Ataturk din Istanbul s-au stins cu greu.
Dar controversele şi numărul mare de morţi continuă să curgă în analizele generale ale experţilor în terorism. Iar în întreaga ecuaţie pare să lipsească în continuare şi organizaţia teroristă care să revendice acest atac, în timp ce identitatea celor trei autori, un rus din Daghestan, un uzbec şi un kirkiz, este ţinută încă ascunsă. Cert e că, formal, atât premierul turc, cât şi autorităţile americane par să acrediteze ideea că atacul este, sau poate fi atribuit Statului Islamic, principalul motiv fiind trecerea prin Raqqa - aşa numita capitală a Daesh, autointitulat Stat Islamic - a unora dintre autori. Dealtfel şi autorităţile turce au procedat la arestarea unor reţele legate de organizaţia teroristă, căutând şi alte persoane.
Până la confirmarea ipotezelor oficiale şi probarea deplină a resorturilor şi motivaţiilor atacurilor ce au determinat carnagiul din aeroport, întrebările rămân, scenariile şi ipotezele curg. Şi între aceste ipoteze se impune din ce în ce mai clar ideea că a existat un comanditar ascuns al acestor atacuri şi că, indiferent dacă forma de atac a fost luarea cu asalt cu arme automate a porţilor de intrare în aeroport şi detonarea ulterioară a celor trei autori, care au luat cu ei viaţa a unui număr mare de călători, turişti şi angajaţi în securitatea aeroportului, când s-au detonat, motivaţia reală nu era una de natură teroristă sau de „apărare a tărâmurilor sfinte ale Islamului de cruciaţi”, ci aceea ce subminare a puterii în statul turc şi de subminare a autorităţii preşedintelui Erdogan.
Este clar că acţiunea nu seamănă cu una a Partidului/Frontului Revoluţionar de Eliberare a Poporului (DHKP-C), cu susţinători în cadrul KESK, confederaţia independentă turcă a sindicatelor din sectorul public (stânga), grupare anarhistă refugiată în mare parte în Grecia şi a cărei cea mai recentă acţiune a fost atacul la consultatul SUA din Ankara. Nu este nici în modul de acţiune al PKK, care are drept ţinte predilecte nu zonele aglomerate cu cetăţeni turci, ci instituţiile autorităţii turce – poliţie, armată, servicii speciale, autorităţi locale – în special în zonele locuite de kurzi, precum regiunea Diabakir.
Cel de-al treilea autor probabil este Daesh-Stat Islamic. Este singura organizaţie care are obiceiul să arunce în aer ţinte slab păzite, aglomeraţii, oameni nevinovaţi, deşi e discutabil dacă o mare de musulmani este o ţintă legitimă pentru gruparea ce afirmă crearea Califatului. Pe de altă parte, Deash este obişnuită să execute şi musulmani, ba chiar şi proprii săi soldaţi dacă nu luptă cum trebuie şi părăsesc locul de luptă. Au fost deja asemenea cazuri de atrocităţi faţă de proprii militanţi. Pe de altă parte, Daesh-ISIL revendică şi atentatele la care nu a contribuit, imediat, pe principiul că propaganda sa online poate acţiona asupra unor lupi singurateci, terorişti aflaţi în diferite state care pot acţiona independent în numele său. Solicitările şi apelurile în acest sens, de a declanşa atacuri individuale în Occident, există.
În ceea ce priveşte Turcia, Statul Islamic nu a revendicat niciodată nici un atac. Mai mult, dacă e să credem afirmaţiile şi reproşurile ruse la adresa Ankarei, reţelele de contrabandă turce au ajutat la vânzarea petrolului extras din zonele ocupate de Statul Islamic din Siria şi Irak, acoperind din cheltuielile de război ale organizaţiei, în timp ce numeroase opere de artă au fost tranzitate prin Turcia spre a fi vândute, cu aceeaşi beneficiari, în Occident. Oricum Statul Islamic are nevoie de zona de tranzit turcă, de aceea pare ilogică atacarea unei ţinte de magnitudinea importanţa şi impactul aeroportului Ataturk, peste noapte, în Turcia.
Din contra, operaţiunea având la origine trei resortisanţi ai unor state din spaţiul post-sovietic, inclusiv un rus din Daghestan, după toate probabilităţile – deşi se vorbeşte şi despre un cecen refugiat în Austria ca probabil creier al pregătirii atacurilor – este una teroristă atipică, dacă ea a fost montată de ISIL, nu de vreo grupare obscură cu viaţă efemeră prin internetul sumbru al infracţionalităţii de tot felul. Asta deoarece impactul promovării unei grupări nu a existat, au fost ucişi majoritar musulmanii iar efectul real a fost doar cel de subminare a puterii în statul turc, nicidecum unul de altă natură, conformă cu ideologia jihadistă. Dacă mai adăugăm zvonurile că Iranul ar fi avut date despre atac – şi a blocat stagiile de pregătire a echipelor sale de fotbal în Turcia – şi mai adăugăm viteza cu care s-a închis după atentat diferendul ruso-turc, care data de la doborârea avionului rus deasupra teritoriului Turciei, avem un cadru propice teoriilor conspiraţiei până la consemnarea deplină a rezultatelor anchetei.