Duminică, 5 februarie 2017, Guvernul Sorin Grindeanu a aprobat Ordonanţa de Urgenţă prin care se abrogă Ordonanţa de Urgenţă din 31 ianuarie 2017. Se înregistrează astfel o premieră în istoria unei ţări presupus europene, deoarece Geografia ne-o spune: România nu e în Caraibe.
Acelaşi Guvern (plecarea ofiţerului acoperit de la Mediul de Afaceri, un minister aiurea într-un Guvern de Stînga, nu înseamnă nimic) adoptă, în unanimitate, fără să clipească, un Act care contrazice flagrant un alt Act, adoptat şi el în unanimitate, cu o săptămînă în urmă. Ordonanța nr. 13 anulează Ordonanța nr. 14.
Nu-i exclus ca Ordonanța nr.15 s-o anuleze pe cea cu nr. 14!
Deşi momentul de duminică s-a petrecut ziua (celălalt a avut loc noaptea), totuşi între şedinţa din 31 ianuarie 2017 şi cea din 5 februarie 2017 nu e nici o deosebire.
Amîndouă şedinţele au note comune, ivite dintr-un fel dezastruos de a face politică:
1) Amîndouă şedinţele au fost programate în regim de urgenţă.
2) Ordonanţa din 31 ianuarie 2017 a fost inclusă pe şedinţa de Guvern nitam-nisam, fără o pregătire a opiniei publice. Ordonanţa din 5 februarie a fost adoptată într-o şedinţă de Guvern extraordinară, anunțată netam- nesam sîmbătă seara și pusă duminică la prînz.
3) Amîndouă Ordonanţele n-au beneficiat de explicaţii temeinice, argumentate, în faţa opiniei publice, exigenţă crucială în societatea modernă. De aici impresia de decizie luată nu în urma unei cumpăniri atente, sau măcar a unei minime dezbateri la nivelul conducerii PSD şi ALDE, ci pe picior, din motive fără nici o legătură cu politica.
Ordonanţa din 31 ianuarie 2017 a lăsat impresia unui Act emis la presiunea Penalilor.
Ordonanţa din 5 februarie 2017 a lăsat impresia unui Act emis la presiunea Străzii.
Un Act care vizează un domeniu atît de important precum Codul Penal nu poate fi emis decît prin raportare la Programul partidului de Guvernămînt şi, mai ales, după o dezbatere la nivelul conducerii colective a partidului.
Ordonanţa nr. 13 n-a fost prefaţată de o dezbatere şi un vot în CExN.
Ordonanța nr. 14 e și mai dihai în materie de prefațare politică necesară. Pentru emiterea ei n-a fost consultat nici măcar Biroul Permanent Național. Comic de-a dreptul: cu puţin timp în urmă, joi, 2 februarie 2017, CExN a votat în unanimitate susţinerea Ordonanţei nr. 13. Pe care Liviu Dragnea de unul singur a decis s-o abroge. Tot printr-o Ordonanță de Urgență!
4) Deşi adoptată de Guvern în unanimitate, Ordonanţa din 31 ianuarie 2017 n-a beneficiat de o justificare publică din partea premierului Sorin Grindeanu. S-a creat impresia stînjenitoare a unei decizii luate de premier la ordinele lui Liviu Dragnea.
Liviu Dragnea a avut o poziţie ciudată faţă de Ordonanţă. Deşi în unele momente a apărat-o, a făcut-o atît de neconvingător, încît a lăsat impresia unei disocieri lașe de premier, care și-a asumat Ordonanța la ordinul lui Liviu Dragnea:
Sorin Grindeanu a fost cel care şi-a asumat Ordonanţa.
El, Liviu Dragnea, n-are nici o treabă cu asta.
În cele mai multe situaţii însă, Liviu Dragnea s-a desolidarizat de Ordonanţă.
Sorin Grindeanu a fost penibil în comunicarea ambelor Ordonanţe.
Prestația sa de sîmbătă seara a lăsat impresia unui tip care simte cum e sugrumat în public cu cravata de o forță din spate.
În cazul celei de duminică, premierul a fost redus la rolul unei hîrtii igienice cu care s-a şters la fund Liviu Dragnea. Să recapitulăm:
Ştirea că Ordonanţa ar putea fi abrogată a venit nu de la Sorin Grindeanu, ci de la Liviu Dragnea, deși protestatarii îi cereau Guvernului s-o abroge. Au venit apoi informaţii că Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu au decis abrogarea Ordonanţei.
Înainte de ieșirea lui Sorin Grindeanu, a anunțat decizia la televizor Călin Popescu Tăriceanu.
Bietul de Grindeanu!
Nu i-au lăsat nici dreptul de a anunța el primul abrogarea Ordonanței!
Cel care a comunicat Decizia a fost Sorin Grindeanu. Ditamai politicianul, Sorin Grindeanu a fost pus în situaţia de a fi purtătorul de cuvînt al lui Liviu Dragnea. Imediat după anunţul făcut de Liviu Dragnea pe D.C. News (de ce nu o conferinţă de presă?!) Ecaterina Andronescu a început să critice Ordonanţa. Pînă sîmbătă după-amiaza a apărat-o cu înverşunare.
Ce ne dezvăluie aceste lucruri?
Un adevăr pe care mulţi PSD-işti îl spun pe la colţuri.
Un adevăr evitat chiar de liderii de opinie (Dan Andronic face excepţie prin consemnarea lui într- un excelent editorial din EVZ de duminică):
Liderii PSD și membrii Guvernul Sorin Grindeanu au fost reduși la rolul de marionete ale lui Liviu Dragnea, marionete de tip Vasilache și Mărioara, care ieșeau din lădiță trase de sfori de păpușar. Spaima paranoică a lui Liviu Dragnea de a nu fi răsturnat de la şefia PSD a dus la o situaţie unică în postdecembrism: Tot ceea ce mişcă în Puterea obţinută de PSD prin alegeri se află sub controlul de fier al lui Liviu Dragnea.
Puţină lume ştie că, în clipa sosirii lui Klaus Iohannis la Guvern (informat de Eduard Hellvig, care spionează Guvernul, ministerele, majoritatea parlamentară prin reţeaua de ofiţeri acoperiți ai SRI) știind că nu poate face nimic fără indicațiile șefului PSD, Sorin Grindeanu l-a sunat pe ascuns pe Liviu Dragnea plecat în America deja. Liviu Dragnea dormea, după călătoria cu avionul. Paralizat de neputinţă, Sorin Grindeanu l-a invitat pe Klaus Iohannis la şedinţa de Guvern.
Guvernul e o simplă sfîrlează cu fofează a lui Liviu Dragnea
Toate televiziunile se plîng că miniştrii nu sînt lăsaţi de Liviu Dragnea să vină în studio, să-i vadă lumea la faţă. Nici ambasadele străine nu pot sta de vorbă cu miniștrii, deoarece Liviu Dragnea le-a interzis.
Unul dintre cei mai buni lideri ai PSD n-a primit nici măcar un post de ministru, deși merita să fie premier, pentru că pe parcursul unei emisiuni la care trona Liviu Dragnea, numele respectivului a apărut printre posibilii premieri. Liviu Dragnea i-a reproșat că-și face publicitate fără știrea lui.
Deciziile Guvernului sînt prezentate presei de Liviu Dragnea în exclusivitate. Nu numai în cazul Guvernului, dar şi în cazul PSD, Liviu Dragnea ţine totul sub un control care întrece pe cel exercitat de Nicolae Ceauşescu în PCR.
Se vede şi din spaţiul cosmic că în afara cîtorva lideri, din conducerea PSD, în spaţiul public nu apare decît Liviu Dragnea.
Orice abecedar al conducerii spune chiar din prima pagină că nici măcar dictatorii absoluţi nu pot controla totul. Cu atît mai puțin Liviu Dragnea. Miniştrii Guvernului Grindeanu se confruntă în fiecare zi cu noi şi noi provocări.
Pentru fiecare decizie - şi cea de a merge la toaletă – trebuie să ceară aprobare de la Liviu Dragnea. De aici un dezastru al administrării Puterii:
1) Provocările realității nu primesc soluţii rapide şi corecte.
2) Miniştrii sînt umbre pe pînza vremii.
Impresia că nu fac nimic e mai mult decît impresie. E o certitudine. Indiscutabil, Liviu Dragnea e artizanul Victoriei zdrobitoare a PSD.
Da, dar Liviu Dragnea e şi artizanul dezastrului PSD după Victoria zdrobitoare.
Tot ceea ce-a fost eficient în campanie a devenit ineficient după parvenirea la putere.
Strategia de campanie a fost Nu facem nimic. Fac pentru noi Klaus Iohannis şi Guvernul Dacian Cioloş.
După cucerirea Puterii, o asemenea strategie nu mai merge. Strategia de campanie a PSD a contat pe controlul absolut din partea lui Liviu Dragnea.
După cucerirea Puterii, această strategie nu mai e valabilă.
Dezastrul PSD în cazul celor două Ordonanţe poate fi un moment benefic pentru PSD.
Asta înseamnă răsturnarea dictaturii lui Liviu Dragnea în PSD.
Fie prin renunţarea de bunăvoie a lui Liviu Dragnea la controlul absolut. Fie prin debarcarea lui Liviu Dragnea de la şefia PSD.
Nu există altă cale.
Nu numai pentru PSD, dar şi pentru România.