Greva prezidențială prin care președintele Klaus Iohannis speră să câștige un al doilea mandat la Cotroceni, sub stindardul că este singurul oponent serios al Coaliției PSD-ALDE, provoacă serioase cutremure în cele mai diverse medii. Refuzul de a semna orice act venit dinspre Guvern sau din Parlamentul dominat de cele două partide îi poate aduce președintelui bile albe în ochii propriilor alegători, dar produce evident și blocaje.
Un astfel de blocaj este cel dintre ministrul Apărării și șeful Statului Major General. Gabriel Leș și generalul Nicolae Ciucă, indiferent ce ar declara de complezență fiecare, nu pot avea o relație foarte bună la această oră, considerând că primul a dorit schimbarea celui de-al doilea din funcție, dar se vede obligat să îl păstreze pentru că i l-a impus Klaus Iohannis. Îl va păstra? Vedem spre sfârșitul acestui text.
Povestea pare să se fi consumat doar în cadrul ședinței CSAT din 28 decembrie 2018, dar nu este așa. Pe scurt, din declarațiile oficiale știm că Leș ar fi dorit ca la expirarea mandatului lui Nicolae Ciucă să îi dea poziția de la Statul Major General generalului Dumitru Scarlat, actual reprezentant al Armatei Române la NATO și UE. Pentru că așa cere legea, Scarlat trebuia să fie șef al unei arme, așa că s-a propus întâi numirea sa ca șef al Statului Major al Forțelor Terestre. Cel care ocupă acum această funcție, generalul Ovidiu-Liviu Uifăleanu, urma să ocupe locul de reprezentant eliberat de Scarlat.
Până acum știam, de la Iohannis, că propunerile le-a primit fără ca nimeni să îl consulte și că le-a respins, considerându-le nelegale.
Imediat după ședința CSAT, Leș a confirmat, pe Facebook propunerea făcută: ” Prin propunerea generalului Dumitru Scarlat, actualmente reprezentant al Armatei Romane la NATO și UE, am vizat cooptarea în conducerea ministerului a unei persoane cu experiență substanțială la Bruxelles, și fin cunoscător al profilului României în NATO și UE.”
Cu cât vom afla mai multe amănunte despre acea ședință CSAT vom înțelege cât este politică și cât este responsabilitate în acest amalgam de nominalizări, refuzuri, demiteri din toate domeniile, inclusiv cel militar.
Mergând pe firul acestei idei, aflăm, dintr-o nouă postare pe Facebook că actele pentru ședința CSAT au fost trimise „cu zece zile înainte”. Am reușit să aflu că documentele au fost trimise pe 17 decembrie, o zi de luni, înainte de minivacanța de Crăciun. Peste doar două zile, pe 19, a fost ședință CSAT, dar nu s-a pus cererea pe ordinea de zi. Discuția noului șef al Marelui Stat Major a fost amânată pentru 28 decembrie. Pe 19 decembrie, ministrul Leș a afirmat și public faptul că nu dorește prelungirea mandatului pentru generalul Ciucă.
Dar ce acte s-au trimis? În noua postare, ministrul Gabriel Leș spune: „Doresc să clarific pe această cale, încă o dată, că eu nu am mers la Cotroceni cu o propunere în plic. În realitate, am solicitat CSAT avizul pentru a numi un general al armatei române cu recunoaștere internațională în poziția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, urmând ulterior să emit ordinul de ministru aferent. Numai după aceste etape preliminare propunerea putea fi înaintată către președinte spre emiterea decretului de numire, aceasta fiind pasul procedural final.”
Este o contradicție între declarația anterioară, în care spune că l-a propus pe Scarlat pentru Statul Major General, și cea de acum, dar am aflat că ministrul a solicitat simultan avizul CSAT, atât pentru primul transfer al lui Scarlat, cât și pentru al doilea. Erau trecute pe aceeași cerere. Nu este clar cum e motivată legal a doua cerere, atâta timp cât, la data redactării ei, nu era încă îndeplinită condiția cerută de lege, și anume ca propunerea de șef al Marelui Stat Major să vină din rândul șefilor de arme sau dintre adjuncții pe funcție. Până și ministrul recunoaște că „pasul procedural final”, numirea, urma să se facă după emiterea „ulterior” obținerii avizului pentru numirea la Forțele Terestre.
E clar că abia după emiterea acestui ordin se putea argumenta a doua cerere.
Pe 28 decembrie, însă, ministrul Leș era presat de timp. Era ultima zi lucrătoare înainte de vacanța de Anul Nou și pe 31 decembrie mandatul lui Nicolae Ciucă expira. Totuși, în ședință, a propus să fie discutat doar primul aviz, urmând să se găsească altă soluție pentru numirea la Marele Stat Major. Președintele nu a fost de acord.
În postarea sa din 8 ianuarie, el întreabă, pe bună dreptate, de ce timp de 10 zile, nu a fost contactat pentru a i se reproșa nelegalitatea cererilor depuse, mai ales că secretarul CSAT, generalul Mihail Șomordolea este detașat de la minister, a avut actele la dispoziție.
În intervalul 17 – 28 decembrie, ministrul ar fi încercat de trei ori să discute cu președintele Iohannis, martor al acestor încercări fiind Ioan Oprișor, general în rezervă, consilier al președintelui.
Este evident că președintele a vrut să aducă problema șefului Marelui Stat Major în situația de a nu mai fi rezolvată decât prin prelungirea mandatului generalului Ciucă pentru un an.
Și, în final, trebuie spus că ministrul consideră prelungirea acestui mandat ca fiind făcută fără respectarea legii. Va lua vreo măsură? Sursele mele spun că a fost înaintat un memoriu Administrației prezidențiale privind emiterea decretului de menținere în funcție a generalului Nicolae Ciucă. Pare a fi primul pas înainte de o premieră dureroasă în istoria Armatei, un proces în contencios administrativ prin care ministrul cere anularea numirii șefului Statului Major General.