AVEM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU ! Acum !
,, Nu știu alții cum sunt …’’, , dar despre mine pot spune că sunt un elev care ȋși ia ȋn serios misiunea. Cu privire la misiunea noastră a elevilor , totul este foarte clar: ne pregătim pentru a deveni ,, generația de mȃine’’, , generația ȋn care toată lumea ȋși pune mari speranțe.
Ȋntrebările la care am tot ȋncercat eu să răspund și ȋncă ȋncerc sunt: oare voi fi destul de pregătit pentru a face față la momentul respectiv ? Oare ceea ce fac este ceea ce trebuie ? Oare pot mai mult ?
Ȋncă din scoala gimazială ( apropo, sunt licean ), mi- am propus anumite obiective pe care trebuie să le ating. Obiectivele mele sunt visurile mele, iar acestea ȋmi dau ,, aripi’’ pentru a putea ,, zbura’’ spre viitor .
Unul, cel despre care vreau să vorbesc aici, este acela de a ajunge la o Olimpiadă Națională la o materie de studiu. Cred că orice elev dorește acest lucru. Să fii primul din județul tău. Să- ți vezi ȋncununată munca de sute, poate chiar mii, de ore de studiu. Să vezi lacrima de bucurie din colțul ochiului profesorului tău ( mentorul tău ), care a fost alături de tine de fiecare dată , atȃt ȋn clipele frumoase, cȃt și mai ales ȋn clipele mai puțin plăcute. Să vezi lacrimile de bucurie din ochii părinților, cei care au fost alături de tine tot timpul, care te- au susținut necondiționat. Să vezi bucuria colegilor pentru elevul lor care … ,, a fost convocat la națională’’ , cum zic cei care apreciază sportul. Și fiindcă veni vorba, visul fiecărui sportiv este acela de a juca, măcar o dată ȋn viață, pentru Echipa Națională. Cu atȃt mai mult visul meu este acesta de a participa, măcar o data ȋn viată, la o Olimpiadă Națională.
Acest vis a devenit o realitate ȋn acest an, cȃnd ȋn urma Olimpiadei Județene am reușit să fiu primul ȋn județul meu, ceea ce mi- a adus automat calificarea la Olimpiada Națională. Nu vreau să insist pe bucuria fără margini, atȃt a mea, cȃt și a profesorului meu, acest OM extraordinar, a tuturor profesorilor de la liceu, alți OAMENI extraordinari, a părinților, a colegilor, a cunoștințelor, etc. . Bucuria era cu atȃt mai mare cu cȃt mă gȃndeam că poate, ȋn urma unui eventual rezultat bun pe care este posibil să- l obțin la națională, aș putea ,, obtine’’ unul dintre locurile pentru olimpici, la o Facultate de profil. Numai gȃndul la așa ceva mă făcea să mă simt ,, ȋn al nouălea cer’’, , simțeam că aripile mele sunt sigure și puternice .
Dar, așa cum zicem mai sus, nu vreu să insist pe aceste bucurii, vreau doar să ajung la semnificația titlului acestui articol: Aripi frȃnte ? După atȃția și atȃția ani de pregătire, ținȃnd cont de faptul că trăim ȋntr- o perioadă cu atȃtea și atȃtea tentații, dintre care unele pot fi negative, care mai de care mai interesante, după atȃtea și atȃtea sacrificii făcute pentru a ȋnvăța, nu numai la materia la care m- am calificat, ci și la alte 2 – 3 materii la care am participat, ȋn fiecare an, la Olimpiada Județeană, am ajuns , datorită unui Ordin al Ministrului Educației la titlul articolului meu : Aripi frȃnte ? Ordinul la care fac referire este foarte simplu și sec : ,, Evaluările pentru clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, olimpiadele și concursurile școlare, precum și simulările pentru examenele naționale vor fi anulate.’’
Dreptul nostru cȃștigat prin zile și nopți de muncă asiduă, este spulberat precum praful, ȋntr-o declarație făcută la televizor. Desigur, din exterior pare o situație lipsită de importanță, ȋnsă pentru inimile miilor de elevi care se pregătesc cu atȃta dragoste și pasiune, este un real cutremur emoțional și, parcă, un semnal de alarmă.
Cȃnd mă gȃndesc la oamenii care conduc o țară, ȋmi imaginez niște persoane puternice și altruiste, care pun mai presus de orice respectarea drepturilor cetațenilor: de la copii, pȃnă la vȃstnici. Ȋnsă, după această nedreptate, ce aș putea să mai cred ? Suntem triști cȃnd vedem că majoritatea absolvenților faculății de medicină ȋși doresc să plece ȋn străinătate, ȋnsă ce facem noi pentru a-i motiva să rămȃnă, avȃnd ȋn vedere că un licean care visează să ajungă un medic, de care avem atȃta nevoie ȋn vremuri ca acestea, nu ȋși poate cultiva pasiunea pentru biologie și chimie la etapa națională a olimpiadei la care s-a calificat? Cum vom mai putea avea un Eminescu, sau un Creangă, dacă elevii care sunt ȋndragostiți de limba și literatura romȃnă nu mai pot participa la olimpiada pentru care se pregătesc ȋncă de la ȋnceptul anului școlar?
Oare este corect ? Pe noi, elevii calificați, sau cei ce urmau să se califice, la Olimpiadele Naționale la diferite materii, nu ne ȋntrebă nimeni, nimic ? Părerea mea, părerea noastră, nu contează ? Aripile noastre sunt oare de ceară, precum ale lui Icar ? Dar noi nu vrem să zburăm spre soare ! Dorim doar să zburăm spre un viitor mai bun ! Nu vrem să ne topească cineva aripile ! Nu vrem ,, Aripi frȃnte !’’ . Cum să fim noi generația viitorului, dacă ȋn momentrul ȋn care am pornit ȋn zbor, cineva ne frȃnge aripile ?
Oare ne ajută cineva ? Voi sunteți oameni maturi , oameni cu ȋnțelepciune , avem nevoie de voi și mai ales AVEM NEVOIE DE AJUTORUL VOSTRU ! Acum !
Semnătura
,, Hai s- o semnăm toți și s- o punem anonimă ,, !!!
I.L. Caragiale
Semnează totuși
Un elev de liceu !
P.S. Nu știu ce o să se ȋntȃmple ȋn viitor ( privind problema mea și nu numai a mea ) , dar vreau să- mi răspundă cineva la ȋntrebări, ȋntrebări care nu sunt doar ale mele, sunt ale noastre, cei calificați la Olimpiadele Naționale, cei care urmau să se califice și de ce nu , ale noaste, toți elevii. Și ȋncă ceva: cine ne garantează că la anul ne vom califica din nou ? Ce se ȋntȃmplă dacă nu vom mai avea o altă ocazie ( fiind ȋn ultimul an de liceu de exemplu ) ?
Același