Vineri a avut loc în Piața Republicii din Erevan, centrul revoluției populare de catifea din stradă, din Armenia, din aprilie, un miting uriaș la care au participat 100.000 de oameni și care a marcat 100 de zile de la răsturnarea fostei puteri. Un motiv în plus să ne uităm cu atenție la impactul major al Revoluției armene, altfel destul de tăcute pe știrile de prim plan ale agențiilor de presă, dar o schimbare cu efecte majore la Erevan și în raport cu populația armeană.
Noul premier, Nikol Pashinian, care a preluat frâiele țării în mai - după înlăturarea fostului președinte Serzh Sargsyan, care preluase postul de premier după ce transferase toate puterile președintelui, la epuizarea celor două mandate ale sale în fruntea statului armean – a reușit să mulțumească mulțimile. Fostul journalist de 43 de ani, fără experiență politică, a reușit nu numai să preia puterea, să măture și să curețe administrația de rivali și reprezentanții fostului regim, dar să gestioneze și să răspundă cu brio așteptărilor concetățenilor săi, care au blocat în stradă, timp de 20 de zile, înființarea guvernului după alegerile din aprilie și au reușit să obțină demisia premierului proaspăt impus, instalângu-l pe Pashinian.
Într-adevăr, noul premier a reușit să transmită populației, nu numai adepților săi, sensul unei dreptăți imanente în guvernarea sa, redându-le speranța și punând accent pe câteva elemente puternice, de impact asupra națiunii, cu precădere pedepsirea autorilor represiunii din 2008 împotriva populației – arestarea fostului Președinte Robert Kocharian, emiterea mandatului de arestare, arestarea, ulterior eliberarea pe cauțiune(urmată de fuga în Rusia) a generalului colonel Yuri Khachaturov, șeful armean al CSTO - Organizația Tratatului Securității Colective, înființată de Rusia în spațiul post-sovietic, fost ministru adjunct al Apărării în 2008, ca și fostul ministru al Apărării de la acea vreme, Generalul Mikael Harutiunian, dat în urmărire generală.
Toți trei sunt vinovați de represiunea violentă a protestatarilor pașnici împotriva alegerii lui Sargsyan ca Președinte, în februarie-martie 2008, soldate cu 10 morți, răniți și sute de arestați, la 1 martie 2008. Principalele capete de acuzare sunt “răsturnarea ordinii constituționale a Armeniei” prin intervenția în fața unui protest pașnic, care contesta frauda din alegeri, pentru Kocharian și Khachaturov, și “utilizarea ilegală a forței militare și armelor împotriva unui protest” pentru Harutiunian. Pashinian a mai reușit o campanie extrem de dură anti-corupție și împotriva evaziunii fiscale, atacând afacerile legate de politic și oamenii politici ai fostei puteri care făceau evaziune fiscală pe scară largă. Foștii membri ai guvernului și regimului Sargsyan au fost aduși în fața legii nu pentru represiunile împotriva mulțimii acum, înaintea numirii ca premier a lui Pashinian – care și el a fost arestat pentru scurt timp – ci pentru chestiuni mai pragmatice, corupție și evaziune fiscală, fiindu-le confiscate afaceri, blocate conturi și rămânând fără resursele obținute ilegal, ce nu se justifică prin pozițiile publice deținute. În fine, o a treia măsură substanțială luată de Pashinian a fost aducerea în prim plan a unui număr mare de oficiali proaspeți și necorupți, neimplicați anterior în politică. Tinerii sunt cei mai reprezentați: Mkhitar Hayrapetyan, Ministrul pentru Diaspora, are 27 de ani, Vicepremierul Tigran Avinyan are 29, la fel ca și șeful de cabinet al Premierului, Eduard Aghajanyan. Fără a fi vorba despre o dispută de tip loialitate versus profesionalism, din contra, până la alegerile generale care urmează, Contractul Civic, partidul premierului, a preferat coeziunea în materie de valori comune apărate de membri cabinetului și oficiali – corecți, necorupți, eficienți – experienței politice. Formula găsită de Pashinian, pentru a declanșa reformele puternice a fost aceea de a schimba țara prin schimbul de valori ale reprezentanților de prim plan a acesteia, acolo unde dobândirea de averi din funcția publică să fie eradicată. Tinerii, cu preponderență femeile, nu au făcut parte din sistemul corupt care s-a dezvoltat în ultimele decade, și sunt mai puțin expuși acestui tip de corupere prin idealismul lor și forța de muncă. E adevărat că, la viitoarele alegeri, ulterior în guvernul permanent – cel curent este considerat unul de tranziție – vor sosi și persoane mai în vârstă, cu activități politice vechi, la începuturile democrației, sau profesioniști care nu au avut activitate politică dar pot susține actuala putere.
Punctul unde noul premier nu a putut schimba lucrurile țin de relațiile Armeniei cu vecinii săi și dependența Erevanului de Rusia. Deși relațiile cu Moscova s-au răcit puternic – deși nu au existat aceleași diatribe publice ca în cazul revoluțiilor colorate, revoluției Twitter sau Maidanului din Ucraina, Georgia și Republica Moldova – relațiile sunt respectuoase dar distante, deși Pashinian susține că securitatea Armeniei depinde de Rusia și nu s-a produs nici o modificare între timp. Un acord de Asociere cu UE e pregătit, chiar dacă Armenia e parte a Uniunii Euro-Asiatice condusă de Rusia, în timp ce pe tema războiului din Nagorno Karabakh, a relațiilor cu Azerbaidjanul, cu Turcia, chiar cu Georgia, situația rămâne neschimbată și greu de reconstruit. Armenia rămâne o țară fără ieșire la mare și la lume, înconjurată de două frontiere închise, cu Azerbaidjanul și Turcia, având la sud un vecin dificil în Iran și o ieșire la Marea Neagră, la portul Bathumi prin Georgia, dar într-un format complicat, odată ce Tbilisi este parte a trilateralei de Securitate cu Azerbaidjanul și Turcia.