În cel mai mare caz de arbitraj global desfășurat la Stockholm, la Curtea de Arbitraj, la 22 decembrie (furnizări de gaz) și 28 februarie(transit de gaz), între Rusia și Ucraina, Naftogaz Ucraina a câștigat în fața gigantului Gazprom fără drept de apel.
Rezultatul a fost o supărare majoră a Rusiei care a anulat pur și simplu contractele existente, în vigoare până la 31 decembrie 2019, închizând gazul în dimineața de 1 martie, deși fusese plătit în avans pentru luna martie de către Kiev.
Răzbunare, costuri într-un nou proces, prăbușirea imaginii de furnizor respectabil și de încredere, nici unul dintre argumente nu a contat pentru că e campanie prezidențială și Putin trebuie să arate că e puternic și nemilos, că e răzbunător și de temut, pentru că o asemenea înfrângere îl expune ca un lider slab, care joacă la risc maxim proiecte politice și aventuri militare, încălcând dreptul internațional și suferind pierderi pentru Rusia.
Între Naftogaz și Gazprom au fost încheiate două contracte cadru după criza gazului din 2009: unul pentru livrare de gaz către Ucraina, al doilea pentru tranzit de gaz spre Europa. Suma reclamată de părți a fost, în total, de 125 miliarde de dolari, cea mai mare din istoria arbitrajelor internaționale în cele două contracte.
Deși a trecut de la condiționări politice în timpul lui Yanokovici și a predecesorilor săi la plata în avans a gazului, în 2014, Ucraina nu a scăpat de răzbunarea Rusiei, fiindu-i tăiat gazul și contractele fiind denunțate unilateral la 1 martie, puțin înaintea orei 10.00, când urma livrarea pe martie.
Curtea de la Stockholm a respins principiul obligativității de a cumpăra o cantitate majoră de gaz pe care să o plătești, ca variantă pentru un preț al pieții, dar și schimbările aleatorii de costuri per mia de metri cubi de gaz. Ucraina trebuie să cumpere minimum 4 mld mc de gaz, de peste 10 ori mai puțin decât pretențiile ruse, iar Rusia e obligată să livreze la cerere minimum 5 mld mc pe an. Prețul maxim e cel al gazului natural lichefiat la cel mai apropiat hub, din Germania, NCB, sub prețul aleator și artificial creat aiurea de Rusia.
Arbitrajul din 28 februarie privind tranzitul a obligat Gazprom să plătească 4,63 miliarde dolari către Naftogaz, ceea ce însemna, după regularizarea cu datoria la gaz curentă neachitată, 2,56 miliarde de dolari datoria Gazprom față de Naftogaz Ucraina. Deciziile se aplică la pronunțare și conțin și o clauză de 0,5 milioane de dolari pe zi dobândă de întârziere.
În ciuda deciziilor Curții, care sunt imediat executorii, Rusia și Ucraina au negociat în ianuarie și februarie și un memorandum la contractul anterior care să transpună hotărârea curții, Gazprom a emis factura în avans pentru 127 milioane de dolari, plătite la 26 februarie, Gazprom făcând și confirmarea plății. Doar că, cu doar câteva minute înainte de ora 10 pe 1 martie, Gazprom și Rusia au anunțat că anulează toate contractele cu Naftogaz Ucraina și nu mai face nici o livrare.
Livrările de gaze către Republica Moldova, România și Europa nu vor fi afectate, susține Gazprom și autoritățile ruse, dar pentru gazul destinat Ucrainei, contractul e reziliat unilateral și nu se livrează nimic, Gazprom anunțând că va vira înapoi suma plătită în avans. Deci Moscova a ales sancționarea unilaterală a Ucrainei și ieșirea din contracte ferme până la 31 decembrie 2019, și acestea în derulare și plătite. O răzbunare legată doar de Campania prezidențială a lui Putin și de înfrângerea Rusiei la Curtea de Arbitrajd e la Stockholm.
Ucraina a închis școlile și grădinițele până la 31 martie, a redus temperatura furnizată, a introdus combustibil alternativ și a debranșat mari consumatori industriali pentru a face față crizei. Apoi a cumpărat de pe piață, din Polonia, gaz mult mai scump pentru a compensa lipsa livrărilor de către Gazprom.
Firește că distribuitorul ucrainean va ataca din nou la curte Gazprom pentru despăgubiri în fața sistării aplicării contractului. Astăzi, jumătate din necesar se extrage din depozitele unde e stocat gaz în Ucraina și o treime din piața internă de gaz, iar diferența se aduce de vineri din Polonia.
Dincolo de campania electorală și imaginea construită de specialiștii în comunicare ai lui Putin, anularea unilaterală a contractului în vigoare, cu riscul plății unor despăgubiri usturătoare, ca și nerespectarea hotărârii Curții de Arbitraj, care antrenează costuri directe și de imagine majore, dar și de credibilitate ca furnizor, motivația tuturor acestor demersuri costisitoare ar fi una mai specială.
Rusia încearcă să altereze tranzitul prin Ucraina pentru a determina, a forța și a constrânge, în urma șantajului, ca proiectul Nord Stream 2 să fie acceptat de către Uniunea Europeană, cu precădere de statele din flancul Estic, care pierd în mod susbtanțial taxe de tranzit și instrumente politice prin ocolirea teritoriiilor lor prin Marea Baltică de către conducta ruso-germană Nord Stream 2.
Iar aici miza politică și economică este substanțială pentru ambele părți, de unde presiunea germană pentru a convinge europenii că e un proiect al unor firme particulare, nu e implicat statul german, iar energia nu este subiect de sancțiuni împotriva Rusiei