Ce mare diferenţă există între presa românească interbelică şi cea de azi. Cu mici excepţii, jurnaliştii nu-şi mai permit judecăţi lucide, tăioase, ci doar o ciorbă de cuvinte.
O musaca de expresii împănată cu citate, nume sforăitoare, care are ca scop doar a scoate în evidenţă capacitatea intelectuală, erudiţia condeierului. Faptele în sine au devenit doar un pretext, nu sunt deloc comentate, analizate! În 1933, marele gazetar Stelian Popescu, directorul "Universului", înfiinţa, după campanii mediatice prelungite, "Liga antirevizionistă", care combătea pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei. Zilele acestea, autorităţile maghiare vor să reînhumeze un extremist maghiar cu mare pompă şi nimeni nu se revoltă. Parcă suntem vaccinaţi, legaţi la ochi. De politicieni ce să mai spun, din moment ce UDMR-ul a stat la guvernare mai ceva decât FSN-ul şi aripioarele sale? Dar să vedem faptele! Parlamentul Ungariei a făcut presiuni pentru aducerea în România a osemintelor scriitorului Nyiro Jozsef. Repatrierea şi înhumarea osemintelor scriitorului, preotului romano-catolic, jurnalistului Nyiro József, supranumit şi "apostolul secuilor", au fost programate, în ciuda tuturor controverselor, pentru data de 27 mai, de Rusaliile Catolice la Odorheiu Secuiesc.
De Rusalii nu se prea fac înmormântări, dar asta nici nu mai contează! Nyiro József, "apostolul secuilor", are o biografie teribilă. În 1941, a devenit membru al Parlamentului Ungariei. În martie 1944, după ce a fost îndepărtat guvernul amiralului Miklos Horthy, Nyiro Jozsef a devenit membru al Partidului Crucii cu Săgeţi condus de Ferenc Szalasi. Sciitorul a rămas alături de guvernul pro-nazist al Ungariei până la sfârşit şi a votat în Parlamentul de la Budapesta în favoarea tuturor legilor propuse de acest guvern.
După înfrângerea armatelor germane şi maghiare, Nyiro Jozsef a plecat în Germania şi a făcut în continuare parte din Parlamentul maghiar în exil. Din anul 1947, Comisia Aliată de Control a cerut arestarea lui Nyiro Jozsef ca şi criminal de război, fără să reuşească însă să îl prindă. Nyiro Jozsef a murit în 1953, în Spania, departe de mâna justiţiei. Bravo lui că a fost un anti-comunist sadea, dar din nefericire a fost un antisemit notoriu şi, ceea ce mă doare cel mai mult, un anti-român visceral! E firesc să fie reînhumat, e creştineşte, dar fără pompă, fără oficialităţi, aşa cum a precizat şi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel". Problema devine gravă atunci când acest "Slavici al secuilor" este lăudat de purtătorul de cuvânt al Partidului Civic Maghiar, filiala Odorheiu Secuiesc, Molnar Miklos. El a confirmat faptul că Nyiro Jozsef a militat pentru refacerea Ungariei Mari. "Asta este însă ceva normal. Şi eu gândesc la fel, şi eu îmi doresc refacerea Ungariei Mari şi îmi asum acest lucru". Nu sunt un anti-maghiar, dimpotrivă, dar cât de chiori putem fi câteodată?