Domnule ministru Vlad Voiculescu! V-am auzit reacția la una dintre cele mai fierbinți probleme ale sistemului pe care îl patronați vremelnic: transplantul pulmonar în România. Așteptam niște răspunsuri, dar dumneavoastră ați atacat cu niște acuzații la adresa spitalului care s-a pregătit să facă intervenții chirurgicale și post-operatorii ca în străinătate.
Noi, jurnaliștii de la Evenimentul zilei, voiam să ne oferiți niște informații punctuale cu privire la ce se întâmplă cu bolnavii înscriși pe o listă de așteptare și care este situația secției de transplant de la Spitalul Sf. Maria din București. În acest sens, v-am adresat de circa 14 zile un set de întrebări. Biroul de presă al ministerului ne-a comunicat că legea spune că putem primi răspuns în 30 de zile. După apariția a două articole în EVZ, ultimul marțea trecută, ați reacționat public miercuri, apoi joi. Ne-ați spus, domnule ministru, că există „indicii serioase că acea acreditare a spitalului nu a fost făcută în mod judicios, că „la Sf. Maria există, de asemenea, alte probleme” care vă fac să credeți „că transplantul de plămâni în România, la Sf. Maria, nu este ceva ce ne-am putea dori şi ar pune viaţa pacienţilor în pericol”. Lucruri grave, extrem de grave, pe care însă nu le-ați argumentat cu nimic. Ați însămânțat frica și atât.
Ne-ați spus că se face un control la Agenția Națională de Transpant (ANT), cea care a acreditat spitalul românesc pentru efectuarea de transplanturi de plămâni. Apoi ați dat-o și în politică, afirmând că aveți suspiciuni serioase, că „Spitalul Sf. Maria a fost acreditat sub presiune politică, iar faptul că acum vedem atacuri dintr-o parte a eşichierului politic ne dă un indiciu despre ce presiuni politice vorbim”. Despre ce „eșichier politic” e vorba, căci EVZ scrie despre drama bolnavilor români care așteaptă un transplant de plămâni de circa un an și a revenit asupra subiectului după ce ziaristul nostru, Florian Saiu, a aflat că unul dintre pacienți a murit așteptând să fie salvat? Dumneavoastră ați explicat de ce e bine ca românii să se opereze la Spitalul AKH din Viena, chiar dacă Ministerul Sănătății și Primăria Bucureștiului au investit 10.000.000 de euro în centrul de transplant de la Sfânta Maria. Spuneți că medicii noștri n-au exercițiu, că „nu și-au făcut mâna” și că post-operator nu se poate face față, că nu există un compartiment de tratament după transplant și că de aceea statul roman, prin ministerul pe care-l conduceți, plătește ca operațiile să se facă la Viena sau la alt spital din lume.
Joi, ați revenit asupra temei, semn că subiectul este important, și ați răspuns unei probleme pe care o ridicasem în ziar, lipsa parteneriatului cu Eurotransplant. Ne-ați spus că ați semnat în acea zi prelungirea înțelegerii cu Eurotransplant, astfel că vom continua să livrăm plămâni spitalelor din Occident, iar bolnavii noștri vor putea fi operați la Viena sau în alte centre din Europa. Ați mai declarat presei că nu dați drumul la transplantul de plămâni fiindcă, dacă ați faceo, ar fi în defavoarea pacientului. Pentru binele lui - ați spus, țara poate plăti 120.000 de euro către AKH Viena, decât 80.000 de euro către Spitalul Sf. Maria, unde nu l-ar opera medici cu experiență. Domnule ministru, am fi vrut să discutăm și despre asta când v-am adresat întrebările, să ne spuneți adevărul dumneavoastră. Pentru că de la directorul spitalului, dr. Narcis Copcă, am aflat că echipa care așteaptă „ok-ul” ministrului este constituită din chirurgi ce au palmares comparativ cu chirurgi de top european, iar colectivul este coordonat de dr. Tudorache, care are peste 300 de transplanturi pulmonare efectuate în cel mai mare centru din lume, Medizinische Hochschule Hannover- Spitalul Universitar din Hanovra.
Acestea sunt faptele. Încercați, domnule ministru, să găsiți soluții de rezolvare, nu să înclinați balanța în favoarea uneia dintre părți și nu aruncați acuzații asupra medicilor care vor să aducă performanța și în spitalele românești. Când profesorul Irinel Popescu a făcut primele transplanturi de ficat în România, nu a avut la dispoziție o sală de operație cu dotările de la AKH Viena și a acceptat să fie „învățăcelul” unei echipe de medici germani, chiar dacă avea o lungă specializare în clinici europene. Și-a însușit tehnica și de atunci copii și adulți primesc o șansă la viață în clinica de la Fundeni.
Domnule ministru, am să revin asupra subiectului privind trimiterea pacienților la tratament în străinătate pe banii statului, prin aprobările ministerului pe care-l conduceți. Aici e o zonă de lumini și umbre, în care banul strălucește, uneori parșiv și nepermis, într-o mare de suferință. Și am să vă mai scriu ce cred părinții unor copii, ajunși să-și trateze îngerașii în clinici din străinătate, că lipsește sistemului nostru. Nu neapărat medicii! Lor le sunteți dator să le dați de lucru și să le creați condiții ca să salveze vieți sau să dăruiască viață!