Finalul lui 2018 și începutul lui 2019 au găsit România într-una dintre cele mai bizare situații, de fapt, o premieră nedorită. Mai exact, Apărarea Națională a ajuns pe mâna Justiției.
De câțiva ani, se vorbește la modul cel mai serios despre nevoia de dotare a Armatei cu tehnică modernă, ce ar trebui să înlocuiască cârpelile cu care s-au chinuit mai bine de două decenii militarii români. Indiferent că vorbim de arme de asalt, transportoare blindate, baterii de rachete, avioane multirol, elicoptere, camioane de transport și nave de luptă (corvete și fregate), specialiștii din Armată au tras nenumărate semnale de alarmă.
Instabilitatea regiunii Mării Negre nu mai este un secret pentru nimeni. Iar amenințările la adresa securității României, stat-frontieră al UE, dar, mai ales al Alianței Nord-Atlantice, au fost înțelese de toți factorii politici. Astfel, se face că, în ultimii doi ani, am avut un consens în privința alocării a 2% din PIB pentru dotarea Armatei.
Cu toate acestea, la un moment dat, s-a rupt firul. Specialiștii militari, pornind de la sumele destinate, au spus exact ceea ce ar fi bine să cumpărăm/producem. Chiar dacă legislația permite achiziția prin negociere directă, s-a ajuns la licitații în multe dintre cazurile de dotare cu tehnică militară. Iar, de aici, a început nebunia contestațiilor. La fel ca în orice licitație majoră care implică fonduri publice, rând pe rând, și cele de achiziții de tehnică de luptă au început să fie blocate și să ajungă la mâna instanțelor de judecată civile. Adică vor fi amânate până la ”Sfântu’ Așteaptă”, dacă stăm să ne gândim la cât de repede se mișcă treburile în Justiție.
Așa se face că, în prezent, achiziția de camioane de transport militare este plimbată prin tribunale din luna noiembrie. La fel se întâmplă și cu cele patru corvete, care au ajuns chiar la Parchetul Militar, ceea ce înseamnă că o să mai curgă multă Dunăre în Marea Neagră, până o să vedem una în misiune. Despre bateriile de rachete de coastă, deja nici nu mai are rost să sperăm, pentru că procedura a fost suspendată la finalul anului trecut, din ”motive tehnice”.
Până o să termine instanțele de judecată din România să decidă cine are dreptate, nu numai că o să iasă total din uz armamentul actual, dar o să ne și trezim că toată tehnica militară, considerată nouă acum un an sau doi ani când s-a decis achiziționarea ei, o să fie deja uzată moral în momentul în care o să intre în dotarea categoriilor de forțe armate. Între timp, Federația Rusă o să continue să ne râdă în nas, cu tentative de încălcare a spațiului aerian și maritim, și o să ne dea lecții de istorie, prin intermediul ambasadorului Kuzmin, care și-a și anunțat o mare conferință de presă în data de 7 februarie.
Dacă toate acestea nu erau suficient de îngrijorătoare, mai rămâne de spus că tot la mâna Justiției a ajuns și numirea/continuitatea în funcție a șefului Statului Major al Apărării. Faptul că două instanțe civile de la Curtea de Apel București au avut de analizat ieri oportunitatea păstrării în funcție a generalului Nicolae Ciucă ridică mari semne de întrebare legate de situația în care se găsește Apărarea Națională.