Sfântul Antim Ivireanul se naște în 1650, în Iviria (Gruzia). De tânăr, este luat în robie de turci și dus la Constantinopol. Eliberat, el trăiește pe lângă Patriarhia Ecumenică, unde învață sculptura, caligrafia, broderia, greaca, araba și turca și se călugărește cu numele de Antim.
Pe la 1690, este adus de Constantin Brâncoveanu în Țara. Este pe rând egumen la Snagov, apoi episcop de Vâlcea și, din 1705, mitropolit al Ungrovlahiei. Tipărește numeroase lucrări cruciale și ctitorește lăcașuri precum cel ce-i poartă numele, din București. Apărător al ortodoxiei și al poporului român, îi deranjează pe otomani, drept care este înlăturat din scaun și exilat. În drum spre locul de surghiun, în 1716, este ucis de turci.