Cu doar o lună înainte de alegerile pentru Parlamentul European, scrutin la care nimeni nu se aşteaptă la o participare prea mare, o serie de evenimente schiţează un portret angoasant nu numai al Uniunii Europene, dar şi al locului pe care îl ocupă regiunea noastră în ea.
În primul rând, s-au împlinit de curând cinci ani de la primul val de extindere al UE în fostul lagăr comunist. Aşa cum a remarcat întreaga presă occidentală, aniversarea a trecut cu o lipsă de pompă şi alai care se poate califica aproape vulgară dacă ţinem cont de apetitul enorm al somităţilor europene pentru pompă şi alai.
Mesajul: liderii vest-europeni par a-şi dori, în mare parte, să se uite de rolul lor în extinderea UE, având în vedere temerile profunde ale electoratelor lor în legătură cu instalatorul polonez, tâmplarul ceh, etc. Pe fondul unei crize care amplifică deja iraţionalele atitudini ale publicului în legătură cu globalizarea şi capitalismul, nimeni nu are chef să serbeze un eveniment care i-a expus pe confortabilii proletari vest-europeni la şi mai multă concurenţă.
În al doilea rând, Germania şi Austria au decis să continue să impună restricţii la accesul la piaţa muncii al cetăţenilor a opt ţări fost comuniste. Deşi au la dispoziţie mult timp pentru eliminarea acelor restricţii, eticheta diplomatică europeană a ajuns să privească menţinerea restricţiilor ca pe o grosolănie - cu atât mai mult cu cât ea vine din partea a două ţări care au cules din belşug roadele extinderii UE sub forma unor noi pieţe de desfacere, a unor noi facilităţi de producţie şi, în cazul Austriei, a re-creării unui imperiu prin perspectivă economică.
Din nou avem de-a face cu un mesaj clar: faptul că unii au beneficiat de un fenomen nu înseamnă că cineva se poate aştepta la mult-lăudata solidaritate europeană în altă formă decât pe hârtie.
În al treilea rând, un studiu dat recent publicităţii argumentează că migraţia muncitorilor din estul spre vestul UE adaugă circa 50 de miliarde de euro pe an la produsul intern brut al Uniunii. Când se va termina criza, efectul se va dubla, spune acelaşi studiu ştiinţific, sponsorizat de nimeni altcineva decât… Comisia Europeană. Mesajul? Realitatea economiei nu justifică derapările naţionalist-protecţioniste ale vesticilor. Est-europenii nu sunt căpuşele pe care le prezintă presa.
În al patrulea rând, Comisia Europeană a declarat că va lansa măsuri de penalizare a României pentru că, printr-un deficit bugetar de peste 3 la sută, aceasta încalcă una dintre prevederile principale ale unui act de căpătâi al UE: Pactul de Stabilitate. Faptul că ţări ca Franţa şi Germania încalcă de mult aceleaşi prevederi, dar nimănui nu i-a trecut vreodată prin cap să le penalizeze cu aceeaşi viteză, e o chestiune pe care nu trebuie să o amintim, că nu e politicos. Mesajul: om fi noi o Uniune solidară, a consensului, dar în acest cadru unii sunt mai egali ca alţii.
Niciunul dintre aceste mesaje nu este o noutate. Acumularea lor într-un interval strâns de timp, în plină criză, subliniază însă cât de singură este România, cu suratele ei fost comuniste, într-o Uniune în care fiecare face ce e mai bine pentru el în realitate, chiar dacă din vorbe prevalează binele comun. Altfel spus, contează concret pentru români şi votul de peste o lună, şi rezultatul lui.