În naraţiunea cu iz de epopee a cursei pentru Casa Albă, alegerile primare de acum două zile par să fi fost punctul culminant căruia îi lipseşte deznodământul.
Deşi a reuşit să ştirbească seria de victorii consecutive a lui Barack Obama, câştigând trei din cele patru curse de marţi, Hillary Clinton continuă să fie în urma senatorului de Illinois din punctul de vedere al delegaţilor pe care i-a convins să-i sprijine candidatura pentru Casa Albă. În cel mai bun caz, dna Clinton poate susţine că beneficiază de sprijinul alegătorilor din state mari ca Texas şi Ohio.
De asemenea, tabăra fostei prime-doamne poate argumenta faptul că dl Obama nu reprezintă un fenomen politic de nestăvilit, deoarece victoriile de marţi reflectă preferinţa unui segment consistent al electoratului democrat pentru experienţa dnei Clinton, în defavoarea retoricii înălţătoare a dlui Obama. Cu toate acestea, alegerile primare de marţi par să fi înmulţit, în loc să împuţineze, semnele de întrebare legate de viabilitatea unei posibile candidaturi a dnei Clinton la Casa Albă. Analiştii politici americani spun că victoriile dnei Clinton în Texas şi Ohio au fost posibile datorită atacurilor la adresa adversarului său şi a spoturilor publicitare negative.
Genul acesta de atacuri va trebui să continue pentru ca dna Clinton să învingă în Pennsylvania luna viitoare. Deşi o campanie stridentă şi negativă i-ar putea aduce avantaje dnei Clinton, o victorie astfel obţinută ar putea dăuna partidului democrat în alegerile generale din noiembrie. Multiple sondaje au atestat faptul că dna Clinton deja inspiră o antipatie mai profundă în rândul unei mai mari proporţii a electoratului decât orice alt candidat la Casa Albă, indiferent de partid.
O campanie negativă nu ar face decât să consolideze în mintea electoratului imaginea unei Hillary Clinton de nesuferit. Faptul că republicanii au pus marţi capăt procesului de numire a unui candidat la preşedinţia SUA complică şi mai mult ecuaţiile politice ale democraţilor. John McCain poate acum să lanseze o campanie electorală în toată regula, adresată întregii ţări, nu numai republicanilor. În timp ce democraţii încă decid cine-i va reprezenta, dl McCain are timpul necesar pentru a le transmite americanilor un mesaj coerent.
Cu o priză considerabilă în rândul alegătorilor independenţi (adică înregistraţi nici ca democraţi şi nici ca republicani - n.r.), dl McCain poate asambla un mesaj electoral de „vindecare“ a rupturilor din SUA, contrastând cu un partid democrat prins în tumultul luptelor interne dintre dl Obama şi dna Clinton. Nu în ultimul rând, democraţii trebuie să ia în calcul slăbiciunile dlui Obama în raport cu adversarul republican.
Relativa lipsă de experienţă a dlui Obama, precum şi posibile vulnerabilităţi din punct de vedere al integrităţii care ar putea reieşi din trecutul său, i-ar diminua dlui Obama viabilitatea ca pretendent la preşedinţia SUA. „Petrecerea“ electorală americană continuă, aşadar. Dacă înţelepciunea populară spune că deciziile importante nu trebuie luate în pripă, soarta i-a pus pe democraţi în poziţia ingrată de a trebui să decidă cât mai repede pe cine aruncă în bătălia cu cea mai mare miză politică posibilă: ocuparea Casei Albe pentru prima oară în ultimii opt ani.