De-o zi şi-o noapte, Eddie Felton joacă biliard cu Minnesota Fats în barul cu storurile trase.
Cei doi îşi anunţă loviturile, iar sferele li se supun când unuia, când celuilalt, ca unor zei care-şi dispută o lume. Beat şi obosit, Eddie se apleacă peste masa de lemn, pe care... Tăiaţi!... lui Cool Hand Luke i se îndeasă în gură ultimul ou. O mână îl ajută să mestece, aceeaşi mână îi deschide gura, astfel ca asistenţa să constate miracolul. „Nimeni nu poate mânca cincizeci de ouă“, spune mirat ultimul necredincios, aşezând linguriţa lângă creştetul lui, ca pe-o ofrandă. Luke zâmbeşte singur, cu ochii închişi, ca un Hristos care, în lipsa unei mize serioase, s-a lăsat răstignit pe coji de ouă.
Pe verandă, în „Lunga vară fierbinte“, arendaşul bogat îi strigă lui Ben Quick: „Te voi urmări oriunde vei merge. Te voi zdrobi“. Ben răspunde, întorcându-se surâzător: „N-o vei face. Îţi va fi dor de mine“, în timp ce soarele răsare de două ori, albastru şi... Tăiaţi!... în „Pisica pe acoperişul fierbinte“, Brick, jucătorul alcoolic de fotbal american, stă la fereastră cu paharul în mână privind în noapte, iar lumina din ochii săi devine difuză şi rece, ca un lac care îngheaţă în câteva secunde.
Rocky Graziano scuipă, dansează, loveşte, vorbeşte şi priveşte ca un adevărat boxer plecat din mahala. Tot filmul „Cineva, acolo sus, mă iubeşte“ pare o cuşcă făcută pentru a păstra în ea un animal tânăr, dar acea stranie uşurinţă de sălbăticiune... Tăiaţi!... o are, mulţi ani mai târziu, şi avocatul Frank Galvin în „Verdictul“, când fotografiază nepăsător trupul inert al unei fete pe un pat de spital. Apoi, pe măsură ce imaginile Polaroid aşezate lângă trupul în moarte clinică încep să prindă viaţă, se schimbă şi expresia actorului, ca şi cum aceeaşi substanţă chimică l-ar fi condus pe cel viu către încremenire.
Răniţi, Butch Cassidy şi The Sundance Kid îşi încarcă pentru ultima oară pistoalele într-un şopron. Iau moartea peste picior în vorbe simple, apoi se avântă afară, unde... Tăiaţi!... Hombre coboară încet scara, cu o desagă plină cu bani în spate. Privirea lui e o clepsidră din care se scurg ultimele secunde. Ştie că e sfârşitul şi o ştim şi noi. „Toţi murim. E doar o chestiune de timp“, mai spune Hombre, înainte ca pistoalele să recite cel din urmă vers... Tăiaţi!