Situația neînțelegerilor cu Comisia Europeană și FMI pe tema deficitului bugetar este prezentată de reprezentanții Guvernului distorsionat, cu adevăruri spuse doar pe jumătate și păstrând confuzia între metodologiile diferite după care se calculează deficitul.
Premierul Victor Ponta și ministrul delegat pentru buget, Darius Valcov, și-au manifestat public indignarea față de poziția inacceptabil de dură a FMI și Comisiei Europene (CE) în discuțiile pe marginea proiectului de buget pe 2015.
Ei au arătat că României i se cere încadrarea într-un deficit mult mai mic decât cel de 1,4%, prevăzut în acordul de împrumut (0,9% este noul nivel vehiculat), în condițiile în care Guvernul speră de fapt să obțină acceptul pentru un nivel mai mare, ceea ce ar însemna o schimbare a regulilor în timpul jocului și îngenuncherea economiei României.
Prezentarea unor astfel de pretenții, catalogate drept absurdă, a stârnit deja reacții de stupefacție în piață, o eventuală decizie a Guvernului de rupere a acordului începând să fie privită cu mai multă înțelegere în noile condiții. Realitatea este însă mult mai nuanțată.
Acordul cu FMI se încheie oricum în luna martie. Problema este, însă, că România rămâne cu angajamente asumate față de Comisia Europeană de a se încadra într-un deficit de 1,4%, calculat atât după metodologia europeană ESA, cât și cash, astfel încât să nu depășească un nivel al deficitului structural de 1%, stablit prin Tratatul Fiscal, la nivelul UE, pentru toate statele membre care au datorii publice sub 60% din PIB (statele cu datorii mai mari au limita de 0,5% deficit structural).
Confuzia deficitelor
Neînțelegerile apărute la negocieri și felul neclar în care au fost prezentate de Guvern au legatură cu aceste metode diferite de calcul al deficitului. Comisia Europeană ține cont de deficitul calculat pe metodologia ESA (care include, la cheltuieli, toate angajamentele de plată asumate prin contracte, chiar dacă banii sunt plătiți efectiv la alt termen), în timp ce FMI calculează deficitul cash (ține cont doar de plățile realizate efectiv).
Teoretic, pentru un Guvern disciplinat fiscal, între cele două valori nu ar trebui să existe diferențe. În cazul României, însă, plățile realizate de la buget cu întârziere față de termenele din contracte au fost o practică frecventă. La contractele pentru investiții publice, de pildă, angajamentele de plată apar prevăzute de la început la cheltuieli și în deficit, chiar dacă plățile sunt prevăzute la un anumit termen, iar o eventuală amânare a lor nu ajută Guvernul să cosmetizeze deficitul proiectat. Pe raportare cash, în schimb, cheltuiala se trece doar când se face plata la termen, astfel încât amânarea plăților ajută la înfrumusețarea deficitului cash, rămânând ca arieratele să fie rezolvate la rectificări bugetare ulterioare.
Anul acesta, Guvernul s-a putut lăuda cu excedent bugetar la 10 luni doar pentru că a tăiat drastic investițiile publice și co-finanțarea proiectelor europene, o decizie cu impact negativ asupra creșterii economice, după cum a semnalat și Consiliul Fiscal. Astfel, față de un deficit (ESA și cash) planificat de 2,2% din PIB, sunt șanse ca anul să se încheie cu un minus de doar 1,5%, doar pentru că banii de investiții și co-finanțările au fost tăiate la rectificările bugetare, în timp ce cheltuielile sociale și cele salariale au crescut.