Amnistia și grațierea au fost ieri pe ordinea de zi a guvernului? Greu de spus, pentru că suntem în situația în care toată lumea minte. Sau ascunde adevărul ca să fiu mai elegant. De-aia este necesară o trecere în revistă a evenimentelor de ieri, pentru că mii de oameni au ieșit în stradă exprimându-și protestul.
Amnistia și grațierea cred că sunt cele mai căutate cuvinte pe Google. Ce înseamnă? Nimeni nu explică, pentru că toți sunt mult mai preocupați să se plaseze într-o tabără sau alta, să dea sentințe înainte de judecată, să pară mai pro-Justiție decât au cu adevărat în minte să fie, totul fiind subsumat luptei politice.
Dar să vorbim despre evenimente.
Klaus Iohannis s-a dus ieri la guvern, ca să prezideze ședința.
Președintele susține că premierul l-a invitat.
"Avem o premiera astazi, este prima data cand particip la o sedinta de Guvern. Am decis in aceasta dimineata sa fac o vizita domnului prim-ministru. Am avut o discutie foarte aplicata, foarte serioasa si cu concluzii consensuale, dupa care premierul m-a invitat sa prezidez aceasta sedinta de guvern.
Grindeanu spune că a aflat de la SPP că Iohannis este în drum spre guvern.
"Am aflat in momentul in care se apropia de Guvern, intr-un mod informal, sa spunem, de la cei care asigura paza".
Prima minciună! Greu de spus cine manipulează faptele, dar aici înclin să dau crezare primului-ministru pentru că intră într-o logică a conflictului pe care Iohannis și-a asumat-o. Cu alte cuvinte, s-a lansat ideea că pe ordinea de zi va fi un OUG care va include amnistia și grațierea, iar Klaus Iohannis a lovit decisiv prin prezența sa. Nu avea de gând să-l anunțe pe Grindeanu pentru că nici nu-l interesa părerea lui despre participarea la ședința de guvern.
A fost pe ordinea de zi ordonanța cu amnistia și grațierea? Un aspect interesant, pe care puțină lumea l-a analizat serios. Mulți au luat prezența datei de 18 ianuarie pe document ca fiind dovada intenției de a promova OUG în cursul zilei de ieri. Pe cale de consecință numai prezența lui Klaus Iohannis le-a stricat jocurile.
Din informațiile mele lucrurile stau puțin diferit. A existat această intenție a guvernului Grindeanu, dar modul în care a răsuflat știrea i-a făcut pe toți să dea un pas înapoi. OUG nu a mai fost pusă pe ordinea de zi a guvernului. PSD conta mult pe elementul surpriză, numai că prin intermediul unor "scurgeri" a fost servită informația presei înainte de a deveni un eveniment gata consumat.
Cu toate astea, scenariul a continuat. Klaus Iohannis a venit la Guvern, discuția publică s-a aprins.
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Sorin Grindeanu iar fi spus Președintelui: "Da, OUG este pe ordinea de zi! Vă rog să prezidați ședința, domnule Klaus Iohannis!". Cred că asistam la cea mai tare scenă din România ultimilor 25 de ani. Klaus Iohannis nu avea decât o singură posibilitate: să plece și să facă o conferință de presă. Pentru că altfel nu poate interveni în activitatea Guvernului.
Faptul că poate prezida ședințele Guvernului nu înseamnă altceva decât că dă cuvântul miniștrilor, eventual urmărește ordinea de zi și le spune câte ceva despre gândurile sale. Nu decide ce proiect se adoptă în guvern! Acesta este atributul primului-ministru, cel care care decide care este soarta unui proiect de HG, OUG sau proiect de lege. Nici măcar nu se poate spune că în Guvern se votează, așa cum se face la Parlament, ci se discută. Discuție care se termină cu o decizie a primului-ministru: OUG este adoptată! La acel moment Președintele Iohannis era demult la Cotroceni în pregătirea unei conferințe de presă.
Ce risca PSD? Un conflict cu Președintele oricum avea, apărătorii statului de drept vor invoca în continuare cazul Dan Voiculescu ca o dovadă a ticăloșiei PSD, deși prevederile nu prea au legătură cu Voiculescu, Codruța Kovesi ar fi ieșit oricum să dea trei interviuri într-o zi în medii jurnalistice controlate pentru că avea o problemă cât casa legată de Sebastian Ghiță, manifestații organizate pe Facebook (sau de serviciile de informații, așa cum susține editorialistul României Libere Alina Mungiu-Pippidi) s-ar fi întâmplat. Iar de eticheta de partid aflat în cârdășie cu corupții tot nu ar fi scăpat.
Deci al cui a fost interesul ca prin Operațiunea OUG pentru Corupți să ni se demonstreze că Mămăliga Iohannis explodează? Aici v-aș propune un exercițiu de imaginație și v-aș întreba care este personajul care scapă cu fața curată din acest conflict? Pentru mine răspunsul este unul singur: Liviu Dragnea. El este principalul beneficiar al situației create, iar lipsa lui de reacție îmi demonstrează foarte clar că a premeditat întreaga situație. S-a ajutat pe el și pe cei menționați mai sus să iasă bine din evenimentele ultimilor săptămâni. A dat ocazia ziariștilor și siteurilor care trăiesc din soldă să scoată un alt subiect pe pagina întâi. Cine l-a manipulat? Cei care i-au mai promis o dată că scapă cu achitare din procesul în care a luat doi ani cu suspendare! Cine sunt aceia? Nomina odiosa...
Cu toate astea, trecând peste mașinațiunile politice, pot concluziona că în România ceva este în neregulă!
Dacă președinta unei instanțe poate spune public că nu este cazul să ne grăbim cu adoptarea modificărilor la Codul Penal în conformitate cu deciziile Curții Constituționale pentru că oricum a trecut un an și jumătate de când au fost date, dacă șefa DNA încurcă amnistia cu grațierea și jonglează cu cifre false de dragul auditoriului, dacă răspunderea magistraților nu este necesară, în ciuda cazurilor flagrante de erori judiciare comise în special de procurori, dacă mărturiile unor magistrați privind implicarea SRI în actul de justiție sunt la rubrica diverse, dacă condițiile inumane din penitenciare sunt normale, iar deciziile CEDO facultative, atunci mă întreb ce fel de sistem construim? Astea sunt problemele reale cu care ne confruntăm?
Vă dau un singur exemplu: m-am întors de la Chișinău, unde s-a consumat vizita lui Igor Dodon la Kremlin. Și am văzut dezamăgirea celor de acolo pentru că nici un oficial român nu a spus un cuvânt despre faptul că liderul rus i-a oferit cadou președintelui moldovean o hartă cu Moldova medievală. Care conținea o mare parte din teritoriul actual al României. O mitocănie diplomatică uriașă care ne lasă indiferenți la București.
Pentru că aici construim cu entuziasm un sistem care împarte țara în două, în care discursul public are doar două nuanțe, PRO și CONTRA...